Cum prostim diaspora cu fotografia şi cu melodia
Nu-mi imaginam, deşi semnale aveam de mai mulţi ani, că o parte a diasporei poate fi atât de uşor manipulabilă şi că printre oamenii plecaţi din ţară pe fondul unei crize economice profunde şi prelungite, a pierderii locurilor de muncă, a lipsei alternativei, în care singura clasă socială cu adevărat prosperă a României este casta politică avară, agresivă şi incompetentă , pot exista atâtea personaje cu spiritul de plastilină şi coloana vertebrală a „meduzelor”, gata să-i întâmpine şi să-i servească umil şi la comandă, pe toţi penalii parlamentului indiferent de culoare, plecaţi acum la cules de voturi in străinătate.
Nu-mi imaginam nici faptul că mari artişti ai ţării au ajuns să se prostitueze profesional, acceptând rolul de pişcotari în delegaţiile „artistico-electorale” ale politicienilor, depăşindu-şi slugarnic vocaţia artistică, transformându-se în bieţi agenţi electorali care-şi încheie numărul scenic cu îndemnul publicului la vot în favoarea „binefăcătorului „ care i-a scos în lume. Refuz să cred că în contractul de colaborare sunt stipulate „lozincile electorale” Şi atunci dragi artişti, de ce vă prostituaţi? Şi mai ales de ce manipulaţi cu bună ştiinţă publicul ce a venit să vă asculte cântând, nu scandând?
Celor care cad pe spate, plângând cu mucii-n bărbie , sensibilizaţi de spactacolele electorale oferite “gratuit”, de penalii din Parlamentul României, asistaţi de valeţii lor din teritoriu, le pun o singură întrebare;;
-Pe voi, la locurile de muncă, vă plăteşte cineva să vă faceţi unghiile, să frecaţi duda pe net, sau să organizaţi şezători interne în locul activităţii pentru care aţi fost angajat?
Dacă răspunsul este NU, atunci veţi înţelege, de ce criteriile de evaluare a prestaţiei parlamentare, nu pot şi nu trebuie să mai fie impresariatul artistic, vrăjeala stricată, abureala infinită ce ni le servesc aceşti “onorabili” în fiecare campanie electorală.
Pe mine ca cetăţean, alegător conştient, nu mă interesează prietenia cu parlamentarul, nu-i cer favoruri personale, nu-l cred pe cuvânt şi încerc să mă informez direct de la sursă asupra activităţii sale pentru care şi eu îl plătesc. Nu mă amăgesc spectacolele “gratuite”, organizate de slugile lor din diaspora care încearcă să-şi rezolve interesele personale prin influenţarea votului maselor, mizând pe sensibilitatea acestora la auzul muzicii populare devenită un obsesiv leitmotiv electoral. Vreau şi pretind să-l văd în schimb în Parlament; PREZENT, activ, atent, tenace, combativ, competent, bine pregătit. Vreau să văd că are o reală putere contractuală politică şi reuşeşte să impună şi promoveze proiecte de legi favorabile electoratului său şi nu doar pe cele în favoarea privilegiilor castei politice.
Este foarte clar că raportul lor cu electoratul a fost şi este unul de forţă, din păcate în permanenţă în dauna cetăţenilor. E timpul să inversăm acest raport, dacă e să ne gândim fie şi doar la faptul, că privilegiile lor vin din banii noştri, aroganţa lor, îşi trage seva din taxele plătite de cetăţenii oneşti.
De aceea pentru a-i forţa să iasă cu oferte electorale decente, e absolut obligatoriu ca în timpul mandatului să nu-i scăpăm din ochi, să mergem peste ei la adunările lor unde-şi invită numai lacheii şi aplaudacii, să le demontăm public minciunile în faţa propriilor admiratori, să ne simtă răsuflarea-n ceafă şi noaptea-n somn, să fim coşmarul lor. Altă cale nu există. Din spatele monitoarelor reducem totul la mica bârfă inutilă.
Articol preluat de pe www.politicstand.com, autor Mihai Muntean
Lasă un răspuns