Viata de puscarias dintr-o inchisoare de maxima siguranta din Norvegia
Inchisoarea norvegiana de maxima siguranta se afla pe insula Basten, ceea ce ii asigura o pozitie destul de izolata. In orice caz, ar fi mai complicata evadarea de pe o insula decat de dupa niste ziduri.
Aici sunt adusi cei mai periculosi condamnati: ucigasi, violatori, traficanti de droguri, relateaza portalul MixStuff.
Sentintele merg pana la 21 de ani, aceasta fiind pedeapsa maxima prevazuta prin legile norvegiene. Insa, chiar daca faptele lor reprobabile impun pedepse de durata, detinutii dispun in interiorul inchisorii de conditii umane pentru trai, avand multe facilitatati, cu exceptia aceleia de a putea parasi incinta inchisorii.
Locul de pedeapsa nu este o fortareata cum si-ar inchipui cineva. Locuinta detinutilor are aspectul unui sat de vacanta, compus din bungalow-uri, cu cate sase persoane.
Ideea este ca eventualele conditii inumane ar inrai firea celui detinut si ar face din el un dusman al societatii care l-a condamnat, in loc sa actioneze ca factor educativ si sa-l reintegreze social.
Norvegia este o tara putin numeroasa, intreaga ei populatie fiind formata din 5 milioane de locuitori. Detinutii sunt si ei putini: in total vreo patru mii. Pentru ei, tara si-a permis sa asigure conditii de viata mai mult decat suportabile, suficient de bune ca sa nu incerce riscurile evadarii.
Principiul dupa care s-a organizat inchisoarea de pe insula Basten este simplu: fiecare detinut are la dispozitie o incapere „single”, iar sase asemenea incaperi au accesul la faciliati comune: dus, toaleta, bucatarie.
Se va intreba poate cineva pentru ce este nevoie de bucatarie la puscarie. Simplu: detinutii primesc o singura masa la „restaurantul” inchisorii: pranzul. Micul dejun si-l prepara singuri, cina la fel, din fonduri proprii.
Institutia a socotit ca, in loc sa organizeze prepararea si servirea micului dejun si a cinei, mai bine ii asigura detinutului o suma fixa, cu care isi va cumpara el singur mancarea preferata, in magazinul alimentar al inchisorii.
In acest scop, fiecare detinut primeste lunar o indemnizatie de 70 de euro si are posibilitatea sa desfasoare o activitate profesioala, pentru care este retribuit, tot lunar.
Unul dintre prizoneri relata presei: „Suntem o comunitate, ca un mic sat de vacanta. Singura diferenta este ca nu putem merge la pescuit, la plaja sau la inot”.
Teritoriul lor nu este mare. Insula Basten are 2,6 kmp, iar asupra detinutilor vegheaza 70 de ofiteri si 35 de gardieni. Acestia din urma fac apelul de mai multe ori pe zi: la prima ora a diminetii, la orele 17 si la 23. Peste noapte, paza este asigurata de doar patru paznici si o buna aparatura de supraveghere.
Sociologii norvegieni sustin ca o buna paza nu se asigura printr-un numar mare de paznici, ci printr-o aparatura de buna calitate si prin inducerea ideii ca detinutul se pregateste sa fie redat societatii cu toate drepturile de care se va bucura la iesire in mod egal cu oricare concetatean al sau.
Articol preluat de pe http://www.ziare.com/
Un tigan tanar este prins la furat si ajunge la puscarie. Intr-o zi, mama-sa vine cu un pachetel la vorbitor.
– E rau?
– Nu, mama, merge.
– Cum e mancarea?
– Avem de trei feluri, iar de doua ori pe saptamana ne da si ceva carne.
– Dar caldura?
– Merge. Noi venim de la munca, ne spalam repede si intram in pat.
– Dar lumina?
– Noaptea se stinge, insa avantajul e ca ne culcam devreme si dormim mai mult.
– Sa fii cuminte, mama, sa nu faci vreo prostie, sa te dea astia afara…