De ce Danemarca nu e pentru mine
Știți că am venti acasă și am hotărât că nu voi pleca înapoi. Dar poate vă întrebați de ce (defapt, mai mult scriu articolul pentru că nu am ce altceva să scriu acum :p)
Când am plecat, mă așteptam să găsesc cazare ieftină și să-mi găsesc un job până la începutul lui 2012. Dar planul de acasă nu s-a potrivit cu cel de acolo. Dacă la început a fost bine, eram fericit, locuri noi, persoane noi, cultură nouă, curând lucrurile au început să meargă mai greu.
Nu voi intra în detalii, dar începând cu al doilea semestru, dorul mi-a făcut viața de acolo aproape insuportabilă. Am început să mă depărtez de prieteni, de familie și de Biserică, cele mai importante lucruri pentru mine. Poate dacă nu realizam asta, acum aș fi încă acolo. Dar cu un risc prea mare.
Bineînțeles, au fost și probleme financiare, dar nu au fost singurele. Dar nu probleme în since, ci vina care mă măcina în fiecare zi gând mă gândeam la sacrificiul părinților, sacrificiu care a făcut posibilă această experiență. Încă mă simt foarte vinovat că am hotărât să să renunț la studii în străinătate, dar cred că a fost cea mai bună decizie.
Cam atât am avut de spus. Până data viitoare, take care!
Lasă un răspuns