roxanismeNascuta si traita in Romania, a decis la un moment dat sa isi ia soarta in dinti, sotul si micutul de mana si sa se mute definitv din tara. De ce?!

Ai un venit peste medie, chiar unul care holbeaza ochi din partea celor care-l aud (din Romania) si totusi iti ramane prea multa luna la sfarsitul banilor. Te apuca nervii, te apuca frustrarile, incepi ca un copil de clasa a IV-a sa iei creion si hartie si sa asterni toate cheltuielile tale lunare, sa vezi unde se duc banii.

Vezi ca ai rate la masina, la casa (daca esti norocos), la masina de spalat, la laptop, gradinita copilului (daca ai), transportul munca-acasa, intretinere/chirie, curent, telefon, cablu/internet, gaze, si-ti ramane … ce? Iti raman banii pe care-i dai pe mancare si banii pe care-i dai pe “reclame”. La reclame (dictionar propriu) eu bag tot ceea ce ne baga marketingul pe gat si noi cumparam fara sa avem absoluta nevoie. Un exemplu, ca sa fiu mai explicita: o “bluzita”, o a treia suta jucarie pentru copil, o cafea de 15 lei intr-un club de fite, un gablont pe care nu-l mai porti a doua oara, un abonament la o sala de fitness pe care ai frecventat-o doar o data si alte “reclame” de genul acesta. Si hai sa dam toate astea la o parte si sa vedem cu ce ramanem: cu calitatea vietii.

Incepi sa-ti pui intrebarea: “OK, eu platesc taxe, sunt corect/-a, raman fara bani luna de luna si nu reusesc sa pun deoparte, dar… ce primesc la schimb? Traiesc zen? Nu sunt stresat? Sunt un cetatean respectat? Copilul meu primeste o educatie mai buna? Beneficiez de un sistem de sanatate? Daca eu nu mai pot munci, statul ma ajuta? Eu am bifat cu NU la toate aceste intrebari.

Mie Romania nu a reusit sa-mi ofere ce am nevoie si cu atat mai putin nu are de oferit copilului meu nimic mai mult. Si nu doar ca nu-mi ofera, insa ma jecmaneste, ma jupoaie la os, imi baga pumnul in gura, ma obliga sa dau spaga si sa incalc legea, isi bate joc de mine si ma “educa” cu violenta. Drept pentru care am luat decizia de a parasi Romania. Am realizat ca timpul nu-mi ajunge nici mie, nici copilului meu si nici chiar copiilor lui sa vad Romania scoasa din rahat coruptie, nepotism, incompetenta. Ok, nu am avut un cuvant de spus cand a fost luata decizia: in ce tara sa ma nasc, am luat eu decizia in ce tara vreau sa traiesc. Factorul declansator a fost momentul matematic de mai sus. Drept pentru care, am zis ca daca tot se duc pustiului o caruta de bani, barem sa stiu ca primesc ceva in schimbul lor. 

Noi am ales Suedia. Dar, puteam la fel de bine sa alegem alte tari stabile economic gen: Norvegia, Germania, Austria, Elvetia, Finlanda. Ne-am inarmat cu asteptari mici, cu rabdare, cu expectativa ca vom fi tratati ca imigranti cel mai probabil rromi si pusi pe ciordeala, insa macar ne vom “lupta” cu niste minti civilizate, cu niste autoritati care ofera individului niste drepturi si niste reguli necompromise de spagi.

Nu ne-a fost usor, sa stiti. Am avut curaj, incredere in forte proprii, o doza de nebunie specifica indragostitilor care vor “sa fuga-n lume” si ne-am avut unul pe celalalt. Am vandut apartamentul parintilor mei, am imprumutat o parte din bani sa avem “de cheltuiala”, ne-am incheiat socotelile cu statul roman, am umplut la refuz masinuta noastra Peugeot 206 cu obiectele strict necesare si cu copilul (3 ani), si am plecat pe 3 mai 2012 definitiv din Romania. Au trecut 9 luni de atunci. Nu regretam si nici nu vrem “pachet” cu zacusca si colindele lui Hrusca. Copilul meu nu mai are parte de educatie prin violenta (“Da, ba, tu primu’, ca sa nu vii plangand acasa”), nu are modele de urmat in presa gen Bianca Dragusan si Oana Zavoranu, are alte asteptari de la cei din jur, nu sa fie jecmanit, injurat, calcat pe cap si asta este cel mai important lucru pentru mine.

Un sfat pentru cei care vor sa plece la randul lor: plecati cu bani pentru 6 luni sau gasiti-va de munca prin intermediul internetului. Insa aveti sanse mult mai mari sa gasiti de munca daca vorbiti fluent limba oficiala a tarii in care vreti sa plecati si daca sunteti fizic in tara respectiva. Si daca ti-e teama ca nu te vei adapta, nu-ti face probleme, cu “mai binele” foarte usor de inveti. Invers e mai greu. 90% dintre cei care au plecat din Romania nu s-ar mai intoarce niciodata, iar ceilalti 10% nu se intorc pentru Romania, ci pentru cei pe care i-au lasat acolo.

Articol preluat de pe http://30rocks.ro/

Comentati folosind contul Facebook

comments