A devenit faimoasă pentru Volvo, Ikea sau Absolut Vodka, dar acum Suedia are un nou ţel: vrea să devină prima naţiune din lume a cărei economie să nu se mai folosească de petrol şi asta până în anul 2020.

Criza petrolului de la începutul anilor 1970 a forţat Suedia să caute soluţii energetice alternative, astfel că renunţarea la petrol s-a produs încet, dar sigur: în 1970, 70% din energia ţării se baza pe petrol, dar în 2003 procentul scăzuse la 32%. Potrivit comisiei pentru energie din cadrul Royal Swedish Academy of Sciences, există o îngrijorare motivată în rândul naţiunilor lumii în legătură cu scăderea rezervelor de petrol, care vor deveni în curând insuficiente şi asta va duce preţul barilului de petrol la cote foarte ridicate. Membrii acestui comitet prevăd o recesiune economică globală, iar Suedia îşi ia măsurile necesare pentru a-şi proteja economia şi a o face mai puţin vulnerabilă în faţa problemelor care vor fi cauzate de această evoluţie a pieţei petrolului.

„Până în anul 2020, ar trebui să nu mai fim dependenţi deloc de petrol. Întotdeauna vor exista alternative la petrol, deci nicio gospodărie nu ar mai trebui să aibă nevoie de petrol pentru încălzire şi niciun şofer nu ar mai trebui să se bazeze pe benzină pentru a conduce maşina”, a spus Mona Sahlin, ministru al dezvoltării durabile din Suedia, într-un interviu pentru publicaţia The Guardian. Directiva europeană privind energiile regenerabile (RED) cere ca 10% din combustibilii fosili folosiţi în Europa în industria transporturilor să fie înlocuiţi cu biocombustibili lichizi până în anul 2020. Suedia ţinteşte mai sus de atât. În anul 2006, guvernul a dat o lege prin care staţiile de alimentare din Suedia (cele de mare capacitate) erau obligate să ofere şi o altă opţiune de combustibil (în afară de benzină, motorină sau gaz). Din 2009, toate staţiile mici de alimentare au fost obligate să se ridice la aceleaşi standarde. Între statele Uniunii Europene, Suedia are una dintre cele mai ridicate rate de folosire a resurselor regenerabile în domeniul transporturilor.

O cincime din maşinile suedeze pot funcţiona şi pe combustibili alternativi, în special pe etanol, care este produs în Suedia, din cereale. Cercetătorii suedezi s-au concentrat şi pe producţia de etanol din celuloză, produsul final făcând parte din categoria „biocombustibili de a doua generaţie”, metodele de producţie fiind mai eficiente în acest caz. O altă sursă pentru etanol este biogazul, colectat din deşeuri şi bălegar. Capitala Suediei, Stockholm, a solicitat producătorilor de maşini să ofere vehicule de tip FF (flex-fuel, care pot rula şi pe combustibili clasici, şi pe cei alternativi) şi compania Ford a răspuns provocării: până în 2005, peste 15.000 de astfel de maşini au fost vândute de Ford în Suedia. Legislaţia suedeză a depăşit cererile protocolului de la Kyoto, stabilind eliminarea totală a importurilor de petrol până în anul 2020. Pentru a-şi atinge obiectivele curajoase, statul suedez a oferit reduceri de taxe sau chiar eliminarea taxelor pentru etanol şi alţi biocombustibili, ceea ce a dus la scăderea preţurilor. Persoanele care au cumpărat maşini tip FF au beneficiat de un sprijin din partea statului (un bonus de 1.800 de dolari, 20% discount la asigurarea auto, locuri de parcare netaxabile etc.). În 2008, vânzările de vehicule tip FF reprezentau 25% din vânzarea de maşini noi în Suedia.

Dependenţa internaţională de petrol este una dintre marile probleme ale lumii moderne; o naţiune independentă de combustibili fosili ar avea avantaje economice foarte mari, consideră ministrul Sahlin. Astfel, investiţiile făcute de statul suedez, acţiunile întreprinse şi legile promovate nu sunt o întâmplare; deşi scopul său poate fi considerat prea ambiţios de către restul lumii, eforturile depuse sunt de luat în considerare şi pot duce la rezultatul dorit. Pentru că, aşa cum Nelson Mandela a reamintit lumii, „orice poate părea imposibil până când este îndeplinit”.

Articol preluat de pe http://totb.ro/

Comentati folosind contul Facebook

comments