Programul suedez de stocare a deşeurilor nucleare se confruntă cu probleme
Soluţia Suediei pentru depozitarea deşeurilor nucleare a suferit recent un regres. În timp ce experţii sunt foarte activi în abordarea problemei, ei nu au reuşit să stârnească interesul publicului larg.
În Suedia, noul plan de eliminare a deşeurilor provenite de la instalaţiile nucleare presupune plasarea lor în cutii de cupru şi depozitarea lor în zonele stâncoase. Având în vedere cât de periculoase sunt deşeurile radioactive, coroziunea acestor recipiente este o problemă majoră.
La sfârşitul lunii ianuarie, Autoritatea Suedeză pentru Siguranţa Radiaţiilor a raportat că micile fragmente de cupru, puse în apă fără oxigen pentru a le testa, s-au corodat. Raportul a arătat că procesul de coroziune nu se opreşte la un moment dat, cum se credea, ci continuă.
Aceasta a fost cea mai recentă problemă cu metoda de stocare a deşeurilor, care a fost criticată pe larg de experţi. Vestea nu a atras prea mult atenţie în Suedia.
Societatea suedeză de administrare a combustibilului şi deşeurilor nucleare (SKB) este responsabilă pentru toate deşeurile radioactive de la centralele nucleare suedeze. Ofiţerul de presă Jimmy Larsson-Hagberg a descris problema depozitării deşeurilor nucleare în viitorul îndepărtat ca „un mare puzzle. [Există] multe ecuaţii şi multe alte lucruri care trebuie luate în considerare. „
Containerele de cupru sunt depozitate în gropi individuale, la aproximativ 460 de metri adâncime în zonele stâncoase suedeze. Se va folosi bentonită pentru a astupa canistrele şi a le proteja împotriva coroziunii şi mişcării pietrelor, care ar putea provoca scurgeri de radiaţii, a afirmat Larsson-Hagberg.
Profesorul Jonas Anselm de la Universitatea Linkoping a urmărit dezbaterea suedeză privind deşeurile nucleare din 1950 şi până în prezent, el spunând că experţii suedezi nu reuşesc să se pună de acord cu privire la această chestiune.
Unii dintre ei sunt critici la adresa soluţiei sus-menţionate, dezvoltate de companiile de energie şi industria nucleară, care doresc să înceapă construirea instalaţiilor. Aceşti experţi au contactat direct companiile de electricitate şi liderii din industria nucleară, precum şi autorităţi şi politicieni.
„Această critică a fost forţa pozitivă din spatele corectării şi dezvoltării de noi soluţii pentru depozitele finale”, a spus profesorul Anselm.
Anselm a explicat că publicul larg nu este foarte interesat deoarece problema a devenit prea tehnică şi prea dificil de înţeles.
Lucrurile erau destul de diferite cu câteva decenii în urmă, când suedezii erau foarte pasionaţi de diferite aspecte ale problemei nucleare, inclusiv problema deşeurilor. Întrebarea dacă Suedia ar trebui sau nu să-şi menţină centralele nucleare a atins un moment critic în 1979, când a avut loc incidentul Three Mile Island – o topire parţială a unei instalaţii nucleare din Pennsylvania, Statele Unite ale Americii.
Într-un referendum organizat cu un an mai târziu, problema nu a mai fost dacă centralele ar trebui menţinute sau nu, ci cât de repede pot fi închise. Problema nucleară a fost atât de mult dezbătută, încât trei guverne au demisionat din cauza ei.
Potrivit rezultatului referendumului din 1980, toate centralele nucleare din Suedia ar fi trebuit închise până în 2010, dar acum, în 2013, doar două reactoare au fost închise, iar alte 10 sunt încă în funcţiune. A fost luată la un moment dat şi decizia de a construi noi reactoare pentru a le înlocui pe cele vechi.
„Publicul general priveşte puterea nucleară mult mai pozitiv astăzi. Această tendinţă poate fi urmărită până în 2006, când problema climei a intrat în centrul atenţiei”, a declarat Anselm.
Ca o comparaţie, publicul larg din Germania a rămas implicat şi foarte critic. Activiştii anti-nucleari recurg chiar sabotarea traseelor de cale ferată care duc la centralele nucleare prin organizarea de demonstraţii.
Spre deosebire de politicienii suedezi, politicienii germani au avut reacţii puternice faţă de dezastrul de la Fukushima. Acest lucru a făcut guvernul german să decidă ca toate centralele nucleare germane să fie închise până în 2022, iar opt dintre ele au fost închise imediat.
Articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/
Lasă un răspuns