Investeşte în Norvegia. Ţară scumpă, afaceri fericite
Criza datoriilor din zona euro şi efectele ei devastatoare asupra stării de sănătate economică a Bătrânului continent (şomaj, recesiune, stagnare), dar şi impactul negativ al intervenţiei brutale, oarecum strategice, a marilor agenţii americane de rating, au diminuat în mod considerabil pofta de investiţii a oamenilor de afaceri în Europa. Au mai rămas, totuşi, state care şi-au păstrat nu numai nivelul de atractivitate, dar şi nota supremă, triplul A. Norvegia este unul dintre acestea. Dar şi una dintre cele mai fericite ţări din lume.
După mai bine de 15 ani de creştere constantă şi viguroasă (o medie anuală de peste 5%), Norvegia a fost lovită de recesiunea economică mondială, chiar dacă reculul producţiei a fost mai puţin dramatic decât în alte ţări. După o uşoară contracţie în 2009 (-1,4%), creşterea s-a restabilit în 2010-2011, susţinută de măsurile de relansare, consumul intern, de dinamismul pieţei imobiliare. În pofida dependenţei sale de evoluţia tarifelor mondiale la petrol, economia norvegiană este solidă, iar perspectivele sunt pozitive.
Prin urmare, marea provocare căreia trebuie să-i facă faţă autorităţile rezidă în menţinerea stabilităţii şi a creşterii într-un context internaţional defavorabil, reducând, totodată, vulnerabilităţile generate de presiunile fiscale, de nivelul ridicat de îndatorare a populaţiei şi de preţurile la imobilare. Programul pus la punct de guvern mizează pe susţinerea pieţei muncii, pe reforma sistemului de educaţie şi al sănătăţii. Atentă cu bogăţiile sale naturale, pe care le exploatează cu înţelepciune, Norvegia figurează în primele trei state ale lumii atât în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (55.600 de dolari în termeni de paritate a puterii de cumpărare), cât şi al Indicelui de dezvoltare umană.
În ceea ce priveşte structura economiei norvegiene, agricultura reprezintă 2% din PIB. Pescuitul este o activitate fundamentală, Norvegia fiind unul dintre cei mai mari exportatori de peşte din lume. Iată de ce subvenţiile guvernamentale acordate agriculturii sunt substanţiale. Producţia petrolieră domină sectorul economic al statului, ea asigurând aproape un sfert din PIB. Mai trebuie adăugate şi livrările de gaze naturale, domeniu în care Norvegia ocupă o poziţie superioară în ierarhia globală. Construcţiile navale, prelucrarea metalelor, producţia de hârtie, industria chimică sau construcţiile de maşini-unelte şi echipamente electrice completează tabloul unei economii care, în virtutea diversificării şi competitivităţii sale, poate rezista oricăror furtuni financiare de amploare planetară şi constituie unul dintre punctele forte ale Norvegiei din perspectiva investiţiilor străine. Care sunt celelalte:
– o conjunctură politică stabilă şi transparentă;
– un sector public bine organizat;
– infrastructuri de calitate;
– populaţia beneficiază de o putere de cumpărare ridicată;
– o mână de lucru înalt calificată;
– cele mai bune oportunităţi de afaceri sunt bunurile de larg consum, tehnologiile din domeniul informaticii şi al comunicaţiilor, construcţii şi serviciile pentru întreprinderi.
Fără exagerări
Cultura de afaceri este, în Norvegia, similară celei din toate celelalte ţări scandinave. Se pune mare preţ pe punctualitate, orice întârziere sau schimbări de program impunând o informare în prealabil a partenerului. Norvegienii nu agrează pălăvrăgeala, preferând să intre direct în subiect. În plus, ei nu amestecă afacerile cu relaţiile personale, orice întrebare legată de viaţa familială punându-i, de regulă, pe norvegieni, în dificultate, având în vedere că, din acest punct de vedere, ei sunt foarte rezervaţi. Dacă un investitor străin este invi-tat acasă, florile, o cutie de ciocolată sau un platou cu produse de patiserie vor fi primite cu plăcere. În cadrul negocierilor, trebuie pus accent cu precădere pe beneficii şi profitabilitate, fără a ignora, totodată, posibilele dezavantaje ale afacerii propuse. O prezentare analitică, lipsită de vorbe goale şi inutile, va creşte şansele unui succes. Plini de modestie, norvegienilor nu le plac oamenii care dau dovadă de o excesivă siguranţă de sine, exagerările.
În clasamentul Doing Business, întocmit anual de Banca Mondială, Norvegia a fost plasată anul acesta pe locul 6, în urcare o treaptă faţă de ediţia din 2012. Reglementarea cazurilor de insolvabilitate, execuţia contractelor şi transferul de proprietate sunt cele mai bine plasate categorii de activitate: 3, 4 şi, respectiv, locul 7. Crearea de întreprinderi ocupă treapta 43 (5 proceduri de îndeplinit şi 7 zile necesare realizării tuturor înregistrărilor cerute de autorităţi), iar acordarea unui permis de construcţie pe cea cu numărul 23 (10 proceduri şi 123 de zile pentru ca respectivul obiectiv să fie finalizat).
Plus şi… plus
Norvegia are două mari avantaje:
1 Posedă importante rezerve de petrol, pe care-l exportă aproape în totalitate. Mai precis, aproape 98% din nevoile energetice ale ţării sunt asigurate de hidrocentrale. Acest lucru a plasat Norvegia pe locul cinci mondial în clasamentul exportatorilor de „aur negru”. Ceea ce înseamnă venituri considerabile, mai ales când barilul pare că refuză să coboare sub pragul psihologic de 100 de dolari. Banii obţinuţi din vânzarea ţiţeiului şi a altor bogăţii sunt gestionaţi cu grijă, prin intermediul unui fond suveran, un fel de puşculiţă pentru generaţiile viitoare, structură creată în 1995 şi care, graţie celor 507 miliarde pe care le controlează, a devenit cel mai mare din lume. Acest instrument de investiţii şi-a redus, în trimestrul III al anului, prezenţa pe piaţa din zona euro, sporindu-şi, în schimb, intervenţiile pe pieţele mexicană, sud-coreană şi rusă.
2 Nu face parte din zona euro, fapt care a ţinut Norvegia relativ departe de criza datoriilor care macină această regiune alcătuită din 17 state membre UE de mai bine de doi ani.
Articol preluat de pe http://incomemagazine.ro/
Lasă un răspuns