Despre primavara araba ati auzit sigur, dar cat stiti despre revolutia pasnica intamplata in Islanda?
In Islanda, populatia a facut guvernul sa demisioneze, bancile au fost nationalizate, s-a decis neplata datoriei catre Marea Britanie si Olanda din cauza proastelor lor politici financiare si s-a incercat crearea unei adunari populare pentru regandirea Constitutiei. Si toate astea s-au intamplat in mod pasnic.

2008: A fost nationalizata principala banca a tarii. Moneda se prabuseste, bursa isi suspenda activitatea. Tara este in faliment.

2009: Protestele de strada duc la convocarea alegerilor anticipate si la demisia primului ministru, iar activitatea Guvernului este blocata. Continua situatia economica nefavorabila.
Prin lege, se propune rambursarea datoriei faţă de Marea Britanie şi Ţările de Jos, prin plata a 3.500 de milioane de euro, suma pe care toate familiile islandeze trebuie sa o achite lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă.

2010: Oamenii ies în stradă şi cer să li se prezinte legea referendumului.

În ianuarie 2010, preşedintele, care refuzase sa o ratifice, anunţă că vor exista consultări.

Referendumul a avut loc în martie şi a spus NU in proportie de 93% achitarii datoriei.
Guvernul a demarat o investigaţie pentru a-i depista pe cei vinovati de intrarea tarii in criza. Si a inceput prin arestarea mai multor bancheri şi directori de top. Interpol a emis un ordin. Toti bancherii implicati părăsesc ţara.
În acest context de criză, a fost aleasa o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care sa tina cont de lecţiile învăţate în urma crizei.
Dupa teribilul colaps economic din 2008, natiunea islandeza a decis ca e vremea sa renunte la vechea constitutie bazata pe cea daneza. Mica tara ce numara 320.000 de locuitori a selectat 25 de cetăţeni fără afiliere politică din cei 522 care si-au depus candidatura (inclusiv jurnalisti, avocati, profesori), pentru care s-a cerut sa fie la varsta majoratului si sa aiba recomandarea a 30 de persoane.

Adunarea constituţională si-a inceput activitatea în februarie 2011 şi a prezentat un proiect de constituţie bazat pe recomandările consensuale ale diferitelor adunări intrunite în întreaga ţară. Pe 29 iulie 2011, Parlamentul a primit oficial noua constitutie, comprimata in 114 articole cuprinse in 9 capitole. Revizuita ulterior, trimisa spre ratificare la 1 octombrie, documentul marcheaza o paradigma in materie de guvernare.
Doua referendumuri, al doilea in aprilie 2011, au aratat ca cetatenii refuza sa salveze bancile si sa plateasca datoria externa. In septembrie 2011, fostul prim-ministru, Geir Haarde, a fost pus sub acuzare pentru rolul jucat in criza economica.

In cel de-al treilea trimestru al lui 2011, produsul intern brut al islandei a crescut cu 3,7% fata de perioada similara a anului precedent. Din 1998 pana in 2011 media anuala a fost de 2,94%, dupa maximul istoric din martie 1999 – 12,40% si minimul de minus 9% din septembrie 2009.
Modelul de economie islandez este unul care combina principiile de piata libera cu un extins sistem de asistenta sociala, ce include generoase subventii pentru locuinte. Inainte de criza din 2008, Islanda avea o puternica crestere economica, o rata scazuta a somajului si un remarcabil de bine distribuit sistem al veniturilor.

Aceasta este scurta istorie a Revoluţiei islandeze: demisia in bloc a guvernului, naţionalizarea băncii, referendum pentru ca poporul să decidă cu privire la deciziile economice importante, incarcerarea celor responsabili pentru criză şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments