Neoconservatorii si neoliberalii americani care au dus lumea post-capitalista la dezastru prin promovarea unui capitalism financiar de tip Caritas, bazat pe imprumuturi si speculatii de brokeraj, incearca sa ne induca teoria falsa ca exista un singur fel de economie de piata, coordonat de multinationalele si bancile lacome. Romania, prin marionetele sale politice finantate de guvernul american si mangaiate pe crestet ca handicapatii de ambasadorii SUA, a intrat intr-o sarabanda a imprumuturilor si spre faliment. Copiii nostri vor trai in saracie si vor plati penalitati la uriasele dobanzi din imprumuturi la rechinii financiari de pe Wall Street si la slugile lor de la Casa Alba. S-a dovedit ca profesorii de economie de la Harvard sau Yale erau pe statele de plata ale multinationalelor, corporatiilor si agentiilor de brokeri pentru a le preda studentilor un singur model de capitalism, cel financiar si bancar, in beneficiul catorva magnati internationali. Adevarul este ca exista si un alt tip de capitalism, cel adoptat de Islanda. Un articol recent publicat pe PressEurop dezarticuleaza teoria unui singur gen de economie de piata: „Respingand prin referendum salvarea bancilor si rambursarea datoriei externe a tarii, islandezii au aratat ca este posibil sa scape de legile capitalismului si sa-si ia in maini destinul, se bucura un istoric spaniol. Se stie de la Oscar Wilde incoace ca o harta fara Insula Utopia este o harta care nu merita efortul. Totusi, faptul ca Islanda a trecut de la fetita cea frumoasa a capitalismului tarziu la un proiect de democratie reala, ne sugereaza ca o harta fara Utopia nu este doar nedemna de privirea noastra, ci si o inselaciune din cauza unei cartografii defectuoase. Farul Utopiei, ca o vor sau nu pietele, a inceput sa emita semnale slabe de avertizare restului Europei.
Islanda nu este Utopia. Se stie ca nu pot exista regate de libertate in imperiul necesitatii capitalismului tarziu. Dar este recunoasterea unei absente dramatice. Islanda este dovada ca nu capitalul detine intregul adevar despre lume, chiar si atunci cand aspira sa controleze toate hartile de care dispune. Prin decizia ei de a frana roata tragica a pietelor, Islanda a stabilit un precedent care poate ameninta cu ruperea coloanei vertebrale a capitalismului tarziu. Deocamdata, aceasta mica insula, care face ceea ce se spunea ca este imposibil pentru ca este ireal, nu pare sa se plece in fata haosului, desi o face in liniste. Cate informatii avem despre Islanda si cate despre imprumuturile pentru Grecia? De ce Islanda se gaseste in afara unor medii care ar trebui sa ne spuna ce se intampla in lume? Pana acum, a fost un patrimoniu al puterii definirea a ceea ce este real si ce nu, ceea ce se poate gandi si realiza si ce nu. Hartile cognitive folosite pentru a ne cunoaste lumea au tinut intotdeauna spatii ascunse in care rezida barbaria care sustine domeniul elitelor. Aceste puncte oarbe ale lumii sunt insotite de obicei de eliminarea opusului lor, Insula Utopia. Si a scris-o Walter Benjamin: orice document de cultura este in acelasi timp un document de barbarie. Aceste elite, ajutate de teologi si economisti, au definit ce este real si ce nu. Ceea ce este realist, in acord cu aceasta definitie a realitatii, si ceea ce nu este si prin urmare este o aberatie a gandirii pe care nu trebuie sa o luam in consideratie. Adica, ceea ce trebuie sa facem si sa gandim si ce nu. Dar s-a facut in acord cu fundamentul puterii si al violentei sale: temutul concept al necesitatii. Este necesar sa se faca sacrificii, spun ei cu un gest plin de neliniste. Fie ajustarea, fie catastrofa inimaginabila. Iar capitalismul tarziu  si-a expus logica intr-un mod pervers hegelian: tot ce este real este in mod necesar rational si invers. In ianuarie 2009, poporul islandez s-a revoltat impotriva arbitraritatii acestei logici. Manifestarile pacifice ale multimii au provocat caderea cabinetului conservator al lui Geir Haarde. Guvernul a cazut in sarcina stangii in minoritate parlamentara, care a convocat alegeri in aprilie 2009. Alianta Social-Democrata a primului ministru, Jóhanna Sigurðardóttir, si Miscarea Stanga-Verde si-au reinnoit coalitia guvernamentala cu majoritate absoluta. In toamna lui 2009 s-a inceput prin initiativa populara redactarea unei Constitutii prin intermediul unui proces de adunari ale cetatenilor. In 2010, guvernul a propus crearea unui consiliu national constitutiv ai carui membri trebuiau sa fie alesi la intamplare. Doua referendumuri (al doilea in aprilie 2011) au negat plata catre banci si plata datoriei externe. Si in septembrie 2011 fostul prim-ministru Geeir Haarde a fost trimis in judecata pentru responsabilitatea sa in timpul crizei. Sa uitam ca lumea nu este o tragedie greaca in care roata destinului sau a capitalului se invarte fara sa tina cont de ratiunile oamenilor inseamna sa negam realitatea. Inseamna sa ignoram ca aceasta roata este miscata de fiinte umane. Tot ceea ce ne putem imagina ca posibil este tot atat de real precum ceea ce pietele ne spun ca este realitate. Posibilitatea si imaginatia, recuperate in Islanda, ne invata ca ele sunt tot atat de adevarate precum necesitatea pantagruelica a capitalismului. Trebuie doar sa ascultam acest apel ca sa descoperim capcana in care se doreste sa credem. Nu exista alta alternativa, pretind ei. Oare vreunul dintre cei care ne anunta sacrificii s-a deranjat sa verifice harta lumii?”
Islanda e condusa prin referendumuri si adunari populare de tipul stravechiului „thing” scandinav – intrunirea tuturor barbatilor – care hotaraste soarta natiunii. Islandezii au avut curajul sa se rupa ombilical de FMI si Banca Mondiala si sa refuze modelul capitalismului falimentar american. Ei i-au bagat la puscarie pe guvernantii, care au facut imprumuturi pe spinarea poporului si au aplicat, ca slugile, interesele multinationalelor si coorporatiile straine. Islanda e un model economic si democratic de urmat si pentru tara noastra. Cine le da dreptul conducatorilor actuali sa amaneteze viitorul copiilor nostri cu imprumuturi uriase, pe care le platesc romanii saraci. Poate a venit vremea ca Romania sa fie condusa in urma unor referendumuri sau consultari populare, cum era in istorie: sfatul tarii in evul mediu sau marea adunare nationala la Alba Iulia in 1 Decembrie 1918. Sa luam exemplul Braziliei si Argentinei, care au refuzat dictatul FMI si Bancii Mondiale si acum sunt in randul economiilor cele mai dezvoltate din lume. Marionetele politice de la Bucuresti trebuie sa plateasca pentru incompetenta lor indusa de 20 de ani in interesul multinationalelor si marilor puteri straine. Islanda e un model ca se poate un altfel de capitalism si o democratie participativa.

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments