La pas prin Reykjavik
In Islanda se poarta mult par pe fata si barba lunga. La barbati.
Vedere din turla bisericii de pe floaster.
Apa rece de la robinet e cea mai buna din lume, zic ei. Am gustat-o, e buna.
Dar cind dai drumul la apa calda, pute ca si cind cineva a uitat ouale pe masa o saptamina dupa pasti. Explicatia o gasesti in pliantul hotelului si pe un bilet atirnat linga dus: islandezii au apa calda gratis din pamint (geotermala), doar ca vine “la pachet” cu sulful.
In Islanda, cind faci dus iesi mai puturos decit cind ai intrat.
**
Ca si la Londra, practic toate menajerele de la hotel sint rusoaice.
**
Ceva nu e in regula cu preturile la suveniruri. Sa comparam: pretul unui abonament la festivalul muzical de talie mondiala la care am fost, festival de trei zile: 50 de dolari. Un fular din lina pe care scrie Islanda: 50 de dolari. Stiti ceva? Ramineti cu fularul. Si cu sapca aia la 35 de dolari. M-ati ars destul cu cafeaua la 4 dolari.
Radioteleviziunea nationala islandeza (RUV).
Radioteleviziunea islandeza e in spatele mall-ului in care m-am ascuns de ploaia rece de aprilie.
E joi pe la unu dupamasa.
Cit stau in mall, imi zic sa cumpar o pita si niste conserve, plus ceva verzituri de halit la hotel.
Sta ploaia, asa ca ies din mall si intru in holul radioului national, cu plasa de un leu in mina din care ieseau juma de franzela si o mina de cozi de ceapa verde: “sint George Motoc din Canada si am venit sa vad cum arata studiourile”.
Dupa un minut de hlizit la mine in tacere, receptionera (o islandeza cocheta la vreo saizeci de ani) isi corecteaza postura: “stiti, noi nu facem tururi pentru turisti. Aveti o intilnire programata cu cineva?”
“Nu.”
“Bine. Asteptati.”
Peste 3 minute apare un tip simpatic, cam de virsta mea, care imi aminteste de Dan Creta din perioada CD Radio. “Yao, yao – ii zice receptionerei, apoi se intoarce catre mine cu un zimbet – servus, io is Ulfur. Hai sa-ti arat studiourile.”
Prietenul ULFUR de la radioul islandez. Super tipul, ca orice om de radio. M-am simtit ca acasa.
Am stat mai mult de o ora, de mi s-or pleostit cozile de la ceapa verde in caldura de sub biroul receptionerei.
Dar a fost bestial!
Cum sa nu inveti islandeza: daca scrie PORSKLIFUR pe eticheta, nu inseamna ca e pateu de ficat de porc (si mama ce pofta aveam de un pateu!).E ceva conserva de peste.
L-am mincat si pe ala, ca mi-era foame.
**
In timpul festivalului, imi trece la un moment dat prin cap ca muzica, ideea de muzica e supraevaluata. Lumea (nu numai criticii muzicali dar toata lumea) face din ea ceva ce muzica nu este. Muzica este doar mood, si atit. Si mood-ul meu a fost unul abstract zilele astea la festivalul Tectonics. Muzica de la festival a intrat ca o manusa pe degetele starii mele.
Citeva concerte de la festival aveau orchestra pe scena, si diverse grupuri de muzicieni in colturile din spatele salii, la cucurigu. E un efect surround de toata frumusetea (mai ales cind te ia somnu si-ti bubuie o toba mare prin surprindere la cinci metri in spate…)
**
Toti islandezii au cite un pulovar cu modelul national.
Cliseul e adevarat: 9 din 10 islandeze sint blonde super super. A zecea e bruneta si e numai super.
Preluat de pe https://georgemotoc.wordpress.com/
Lasă un răspuns