Koporje sau carnea de cal şi modelul finlandez
Pe la 1800 exista, undeva într-un codru din Finlanda, un sătuleţ ce se chema Koporje. De la o vreme, oamenii de prin partea locului s-au pus să taie copacii ca să cultive mjöklört (= chamaenérion augustifólium; n-am reuşit să găsesc corespondentul în limba română). Planta respectivă are nişte flori roz-violacee şi creşte în locuri expuse la soare, prin şanţuri ori printre şinene de cale ferată. Din cauza asta se mai numeşte şi trandafirul lucrătorilor de la căile ferate. (Coincidenţa face să aflu că şi tatăl actualului papă, Franciscus întâiul, a avut această ocupaţie. Termenul e cam imprecis, totuşi; lucrătorii vizaţi în locuţiunea cu trandafirul sunt acei sărmani plătiţi să care traverse şi să monteze şinele pe ele.)
Să revin la istoria cu mjöklört-a. Nu pentru florile ei frumoase ori pentru că vacile sătenilor ar fi dat lapte mai bun s-au apucat ei să taie pădurea, ci din cu totul alt motiv.O firmă de ceai din Moscova a descoperit că din frunzele plantei localnicii preparau un ceai cu gust excelent. Agenţii firmei au socotit că vor scoate un profit serios dacă vor comercializa acele frunze sub numele de ceai chinezesc veritabil, un produs de lux pe vremea aceea. Zis şi făcut. Afaceriştii s-au înţeles cu sătenii iar aceştia s-au pus pe treabă.
Ani la rând au strâns locuitorii satului Koporje frunze de mjöklört. Le-au pus la uscat după care le-au vândut negustorilor ruşi care, la rândul lor, le-au dozat ca pe praful de cocaină, le-au pus etichetă falsă apoi le-au vândut mai departe.E uşor de imaginat scandalul produs după ce înşelătoria a fost descoperită. Unul din efectele secundare ale tărăşeniei a fost acela că numele anonimei localităţi din Finlanda a devenit celebru. Un alt efect poate că a fost obiceiul de a pune în vânzare produse contrafăcute, obicei păstrat până în ziua de astăzi.
Articol preluat de pe
http://levantin54.wordpress.com/
Faina treaba … 🙂