http://www.davidduke.com/images/Finland-government-terrified-of-white-backlash-against-non-white-immigration.jpgVedeti si asta : http://www.davidduke.com/?p=15937

Merge vorba printre cei care trăiesc în Finlanda, că a fi născut aici este ca şi cum ai fi câştigat la loterie. Asta pentru că  societatea ofera servicii sociale performante, delincvenţa e redusă, iar nivelul de trai e ridicat.

Mulţi au fost salvaţi prin faptul că au reuşit sa se refugieze in Finlanda sau în alte ţări,  din zone de război, unde au fost torturaţi sau în pericol de a fi ucişi. Dar politica ţărilor nordice de a accepta refugiaţi este cu două tăişuri, atât pentru gazde cât şi pentru noii veniţi.

Cultura şi traumele acestora sunt atit de diferite de viaţa celor născuţi în ţara care îi primeşte încât apar adesea tensiuni pe care până acum nimeni nu a ştiut cum să le rezolve. Finlanda, ţară europeană care a primit în 2012 un numar record de străini, se confrunta si ea cu aceste probleme.

Actele rasiste si discriminatorii, pe faţă sau tăcute, sunt observate tot mai des in ultimii ani, si par a fi tot mai mult acceptate, spune presa. Si aici este vorba de agresarea fizica a unor străini, de insulte aruncate in fata sau pe internet, ori subtile discriminari la angajare.

La inceputul lui ianuarie, articolul unei ziariste venita in urmă cu 20 de ani ca refugiata din Palestina, a devenit cel mai citit articol si a relansat dezbaterea rasismului. Ea spuna ca, dupa adoptarea unei fetite din Africa, s-a confruntat cu atit de multe comentarii rasite, incit s-a mutat in Olanda, unde faptul ca primarul este musulman nici macar nu este o stire, si nici un fapt atit de exotic incit sa merite a fi mentionat. Pe de alta parte, remarca ziarista, in Finlanda strainii nu sunt vizibili in politica, finante, stiinta, ci pot fi cel mai adesea vazuti facind curatenie.

Imediat, reactia unei alte ziariste finlandeze a reflectat exact atitudinea de respingere cu care se confrunta multi straini- si pe care o condamna multi straini , si anume ca ” straina trebuie sa fie recunoscatoare pentru tot ce a facut FInaldna pentru ea si sa taca din gura”. Este adevărat că în societatea finlandeză critica este greu acceptată şi perceputa ca o ameninţare, mai ales cind vine din partea străinilor- iar localnicii nu prea o fac. Şcoala îi învaţă pe copii să fie creativi, dar nu să aibă gândire critica.

Am fost si eu privita de sus si numita cu dispret drept cersetoare cind am spus ca sunt romanca, si insultata ca prefer sa vorbesc in engleza, iar prietena mea dentista primeste un „rusoaico ” spus printre dinti ca insulta de la cate un pacient nemultumit. De asemenea, si in presa este mentionata originea straina a raufacatorilor mult mai des decit cea a finlandezilror, desi statisticile arata ca raufacatorii sunt de toate natiile.

Iar la cursurile de limba finlandeză la care am participat, învăţam după materiale care ne dădeau de înţeles că singura speranţă pe care o avem ca straini este curăţenia, îngrijirea bolnavilor sau lucrul la cafenea. Nici o vorba despre oameni de ştiinţă sau profesori.

Astfel de stereotipuri au fost remarcate si in materialele dedicate studentilor straini. „Îi învăţăm pe alţii că suntem mai buni ca ei”, spune cercetatorul Dervin de la Universitatea Helsinki, care adaugă că finlandezii ar trebui să nu îi mai numească imigranţi sau străini pe cei născuţi în Finlanda „.

Tot Dervin spune ca ” trebuie să evităm greşelile altor ţări europene şi să nu mai folosim termenii care includ o judecata de valoare a altora „.

Deşi despre rasism se vorbeste insuficient, sunt publice cazurile unui student african care de 12 ani nu reuseste să îşi ia diploma în medicină, deşi a luat toate examenele, a afişelor electorale vandalizate pentru că arătau străini, şi a subtilei discriminari în oficii publice şi la angajări.

Deşi în administraţie regulile spun că ai dreptul să ţi se vorbească într-o limbă pe care o înţelegi, deşi rusii şi estonienii sunt cele mai mari minoritati, „daca nu esti turist rus care cheltuieste o gramada de bani, nu ti se vorbeste in ruseste „, adauga Katja Tuominen, cofondatoare a ONG-ului „Libertate de miscare”. „Oamenii se integreaza fara, sau mai bine zis, in ciuda programelor de integrare , care nu sunt facute pentru a ajuta integrarea”, mai spune ea.

Desi statul are nevoie de străini din cauza îmbătrinirii populatiei şi investeste în atragerea forţei de munca, atitudinea de respingere a societatii ii face pe multi sa plece, chiar si pe cei care au crescut in Finlanda. Pe unii, dragostea de aceasta tara curata si frumoasa ii face sa revina, si nu dragul de vecini sau de eventuali prieteni.

„Sunt negru,musulman, somalez, refugiat, si mai inainte de toate locuitor al orasului Turku, si nu am de gând să plec nicăieri ” scrie un ziarist care a crescut în Finlanda. El mai adaugă „aici cuvintul somalez a ajuns sa fie considerat o insulta, dar nu putem pleca tocmai noi, cei care putem crea  o punte intre finlandezi si societatea multiculturala de miine”.

Articol preluat de pe  http://www.rfi.ro/

Comentati folosind contul Facebook

comments