ATACUL NORDICILOR. În lipsa donatorilor autohtoni, româncele se mulțumesc și cu spermă de import.

Carieristele fără partener sau cuplurile infertile din vină masculină îşi zămislesc copii după plac, cu material genetic de la donatori anonimi. În lipsa “lichidităţilor” autohtone, clincile de fertilizare din ţară împrumută spermă de la danezi sau nemţi, unde oferta de masculi atent selecţionaţi este consistentă. Pentru cei care ţin să-i vadă cu ochii lor pe ce dau banii, mai există o soluţie: taţii comandaţi pe Internet. Legea nu permite dezvăluirea identităţii donatorului, însă, cu bunăvoința doctorului, se poate. Donatorul consimte în faţa notarului că nu-şi va revendica mai târziu copilul.

Şi militarii îşi congelează sperma înainte să plece la război

Pe biroul din camera micuţă a maternităţii tronează fotografia unui medic cu doi gemeni în braţe. Unul dintre pereţi e ticsit de fotografii cu bebeluşi concepuţi în “laborator”, panoul premianţilor care au forţat viaţa. “Primim mereu de la părinţi, dar nu mai avem unde să le punem”, zâmbeşte medicul Anca Moisă, şefa Centrului de Reproducere Asistată de la Spitalul “Dr. Panait Sîrbu”.

În camera alăturată este laboratorul. Fiole de diverse mărimi, eprubete, instrumentar şi microscoape formează recuzita. “Aici se produc copiii”, ridică medicul o eprubetă. Din 1999, de când a fost înfiinţat centrul, s-au născut peste o mie de copii concepuţi în eprubetă sau prin inseminare. În capătul culoarului este banca de spermă. Mostrele sunt congelate într-un “butoi” cu azot la -196 de grade Celsius. Provin în general de la donatori anonimi, dornici să ajute femeile singure sau cuplurile infertile, dar există şi bărbaţi care îşi autocongelează “bărbăţia”: militarii plecaţi în Afganistan sau bolnavii de cancer care urmează să facă proceduri ce “diluează” spermatozoizii (chimioterapie, radioterapie). 

Copilul nu află identitatea tatălui

La Centrul de reproducere de la Giuleşti, cam 20 de femei apelează, în fiecare lună, la banca de spermă de la donatori anonimi. Foarte multe sunt căsătorite cu bărbaţi infertili, iar o parte sunt femei singure, la vreo 30 de ani, care şi-au găsit împlinirea profesională, dar simt că le lipseşte ceva. Varianta adopţiei nu le mulţumeşte pe deplin.

“Şi-au terminat studiile, au un job decent, dar le lipseşte un urmaş. Aceste femei nu au timp sau dispoziţie să-şi găsească un partener. Şi nu vor doar un om care să le toarne un copil, ci un partener de viaţă. Dar au o vârstă şi nu mai pot să aştepte”, spune medicul Anca Moisă.

În cazul cuplurilor e nevoie de consimţământul partenerilor. Chiar dacă nu este părintele biologic, soţul devine tată în acte, iar acest drept e irevocabil. Şi donatorul semnează un act prin care promite că nu va revendica niciodată copilul. Odată ce-şi lasă “sămânţa” în bancă, îşi cedează automat drepturile de tată. Surprinzător sau nu, adesea bărbaţii sunt cei care îşi înduplecă soţiile să apeleze la banca de spermă.

“Dacă aţi şti ce muncă de convingere duc cu ele. Ei sunt mai deschişi acestei proceduri, pe care o preferă adopţiei”, spune medicul.

Partenerii hotărăsc să ţină secretă identitatea tatălui faţă de familie, dar mai ales faţă de copil.

Bărbaţii români nu dau gratis

De peste un an, clinicile din România unde se fac inseminări şi fertilizări au renunţat la “materialul” românesc şi importă spermă de la banca daneză Cryos, supranumită “Elveţia donatorilor”.

Unul dintre motivele pentru care nu se mai lucrează cu materie primă autohtonă a fost şi lipsa de “generozitate” şi spirit civic a conaţionalilor. Donatorii de spermă nu erau recompensaţi material şi nu primeau nici bonuri de masă, aşa cum se oferă celor care donează sânge.

“Singurul beneficiu consta în efectuarea unor analize de sânge şi a spermogramei. Cei mai mulţi erau studenţi mânaţi de curiozitate. Dar au fost cazuri când le-am salvat viaţa, după ce le-am depistat hepatita B şi C sau alte boli”, precizează medicul Anca Moisă.

Moda daneză sau nemţească s-a răspândit rapid în toată ţara. La Timişoara a existat, după Revoluţie, un centru de recoltare activ. Donatorii erau autohtoni, iar lichidul seminal colectat era folosit “proaspăt”.

În prezent, Clinica de Obstetrică-Ginecologie Bega, unde se făceau fertilizări, a fost închisă, pentru că nu corespundea standardelor europene.

Printre clinicile private care fac astfel de proceduri se numără şi Medlife, care are contract cu băncile de spermă Cryos din Danemarca şi IRC din Hamburg. 

PREFERINŢĂ

Romii vor copii blonzi cu ochi albaştri

Într-o bancă de spermă, fiecare donator are o fişă care cuprinde rasa, greutatea, înălţimea, culoarea părului, a ochilor şi studiile. Fără nume şi poze. Femeile spun cum ar vrea să arate copilul, iar medicii le prezintă câteva oferte “de pe stoc” care se potrivesc cererii.

O altă variantă este să-şi aleagă un donator din baza de date a băncii daneze şi să-l comande prin intermediul clinicii din ţară. Se ţine cont şi de studii, dar, în general, cuplurile caută un donator care să-i semene tatălui.

Mai sunt şi excepţii. “Unii vor doar ca donatorii să fie sănătoşi, alţii îmi fac portret detaliat. Romii nu vor donatori de aceeaşi rasă, ci blonzi cu ochi albaştri. Copiii rezultaţi din aceste combinaţii sunt superbi. Din metisajul raselor ies produse de calitate”, glumeşte medicul. 

“Un cuplu de veterinari voia donator iubitor de animale. O femeie a cerut donator de culoare, pentru că mai avea un copil făcut cu un negru. Nu am putut să onorez cererile.” 
ANCA MOISĂ, medic obstetrică-ginecologie

TENDINŢĂ

Fertilitatea, în cădere liberă

Numărul tot mai mare de femei care apelează la donatori de spermă anonimi confirmă faptul că fertilitatea masculină este în cădere liberă. Cauzele nu se cunosc exact.

Şi fertilitea femeilor a scăzut dramatic. “Ne confruntăm cu scăderea drastică a fertilităţii femeilor începând cu 29-30 de ani. Acum zece ani situaţia era cu totul alta. Ce e de făcut? Copii mai repede”, spune scurt medicul Moisă.

Pentru ca procedurile de fertilizare să reuşească, femeile trebuie să stea bine la capitolul fertilitate. O inseminare are şanse de reuşită de 10-12%, şi asta în condiţiile în care fertilitatea este bună, iar fertilizarea in vitro (FIV) 30-39% şanse de reuşită. În general, după 5-6 inseminări fără rezultat, se trece la FIV. Costurile diferă: o inseminare costă 450 de lei, iar o procedură FIV poate ajunge cu tot cu tratament la 3.000 de euro.

PROFIL

Banca daneză oferă donatori cu pedigree: blonzi, cu ochi albaştri, supli, 1,90 înălţime

Cryos, cea mai mare bancă de spermă din lume, fentează criza economică. Din 1991, când a fost înfiinţată, peste 15.000 de sarcini au fost duse la bun sfârşit, iar din spate vine un tsunami de femei celibatare. Aproape toate ţările din Europa se împrumută de aici, cu excepţia francezilor, care au propria lor bancă de spermă.

De la studenţi şi liceeni la piloţi şi pictori

Banca daneză dispune de o bază de date completă care poate fi accesată online. Catalogul cuprinde mii de masculi selecţionaţi, desprinşi parcă direct de pe podium. Cei mai mulţi sunt danezi sau bărbaţi din alte ţări nordice, blonzi sau şateni, cu ochi albaştri sau verzi şi greutatea în concordanţă cu înălţimea, neapărat între 1,80-1,96m. Majoritatea sunt studenţi, urmaţi de agenţi de vânzări, contabili, şoferi de autobuz, taximetrişti, dar şi liceeni. O mică parte sunt poliţişti, ofiţeri de armată şi piloţi, dar şi pictori şi arhitecţi. Surprinzător sau nu, foarte puţini lucrează în sistemul medical. 

Profil “basic” sau detaliat

Profilul donatorilor nu cuprinde nume sau poze proprii. Există două categorii: profile “basic”, cu date despre rasă, culoarea ochilor şi a părului, greutate şi înălţime, grupă de sânge, studii şi ocupaţie, dar şi profile de tip “extended”, care cuprind şi o mică descriere a donatorului pe care i-o fac angajaţii clinicii, dar şi poze ale copiilor săi (dacă este cazul). În dreptul fiecărui bărbat există date despre mostrele de spermă din stoc şi preţuri.

Cei care au o idee fixă despre cum ar vrea să arate copilul pot face o sortare după culoarea ochilor sau alte criterii. Chiar şi aşa, alegerea unui donator este o muncă laborioasă. De regulă, femeile singure şi lesbienele accesează profilul “extended”, dorind să-i ofere copilului detalii despre tată. Cuplurile se mulţumesc cu “basic”, pentru că, în general, nu-i dezvăluie copilului adevărata identitate a tatălui.

După ce vă decideţi în privinţa unui donator, nu trebuie decât să-l rezervaţi şi să-l comandaţi printr-o clinică din ţară. Transportul costă 200 de euro, iar o mostră de spermă, care ajunge pentru o inseminare sau o fertilizare, costă între 30 de euro şi 500 de euro, în funcţie de concentraţia de spermatozoizi. Pentru donatori cu profil “extended”, mai plătiţi o taxă de 50 de euro.

TAŢI COMANDAŢI ONLINE

“Vând spermă de calitate, ochi albaştri, 1,80 m, rog seriozitate”

Pentru cei care n-au încredere în “marfa” din băncile de spermă, mai există o posibilitate, la limita legii însă. Internetul este plin de anunţuri de la donatori particulari, care se promovează mai ceva decât pe site-urile matrimoniale. Ochii albaştri, înălţimea peste 1,80 şi studiile superioare sunt un marketing excelent.

Vânzătorii îşi fac trecere la doctori

“Vând spermă, sunt perfect sănătos, ochi albaştri, 1,80 înălţime, 80 de kilograme, 32 de ani. Sunt o persoană de viaţă, aşa că nu ezitaţi să mă contactaţi. Pentru mai multe detalii, vă aştept la telefon” sau “Vând spermă de calitate superioară, de la bărbat nonalcoolic, nefumător, 39 de ani, cantitatea nelimitată. Preţ negociabil. Rog seriozitate”, aşa sună câteva din anunţurile postate pe site-urile de specialitate. Multe dintre cupluri preferă varianta “face to face” în locul celei “pe nevăzute”, de la banca de spermă.

Vânzătorii de spermă particulari formează o adevărată industrie, iar unii dintre ei şi-au asigurat ani de zile un trai decent din această afacere. Şi, cum în ţară nu se mai fac recoltări de la români, soluţia vine tot de la cunoscători: o înţelegere cu doctorul.

I.D. este din Sibiu, are 35 de ani, este blond cu ochi albaştri, perfect sănătos şi se consideră “destul de plăcut”. Ne-a dezvăluit sub protecţia anonimatului că, timp de cinci ani, a trăit bine doar din donarea de spermă. 

Calea de mijloc: nici inseminare, nici act sexual

Experienţa i-a arătat că cel mai bine se lucrează cu cuplurile din străinătate, pentru că sunt mai deschise.

“Am fost în Ungaria, în Belgia, în România nu prea am făcut, pentru că s-au pus prea multe condiţii. Voiau să merg în nu ştiu ce oraş, iar de acolo la nu ştiu ce clinică din străinătate. Nu fac de-astea”, spune bărbatul. Acum are un serviciu bine plătit şi nu mai face deplasări.

Pentru că în clinicile din ţară nu se mai acceptă donatori autohtoni, are o soluţie. De fapt, două. “Fie te înţelegi cu doctorul, îi dai mai mulţi bani, fie ne înţelegem altfel. Eu şi femeia respectivă mergem într-o cameră, la o pensiune, la un hotel şi, fără a avea contact sexual, doar ţintesc în zona respectivă, o dată, de două ori, până rămâne gravidă. Ea poate eventual să nu-i spună soţului, să se înţeleagă cu doctorul să-i spună acestuia că printr-o minune a lăsat-o gravidă”, e sincer bărbatul.

O astfel de procedură costă 200 de lei. “Dar dacă femeia nu poate atât, las şi la 150 de lei”, precizează bărbatul. Nu face totul la întâmplare însă nici nu donează oricui. “Eu ajut doar cuplurile serioase, nu dau oricui. Înainte, ca să nu fie probleme, merg cu ei şi-mi fac analize din cap până-n picioare, după care la notariat, unde încheiem un act prin care eu spun că nu voi revendica acel copil niciodată”, dă asigurări expertul în donare.

Recunoaşte că are mulţi prieteni “nenorociţi” care au donat şi, când a crescut copilul, au început să şantajeze familia respectivă că îşi dezvăluie identitatea, ca să-i stoarcă de bani. “Odată ce am semnat actul, nu mai pot da înapoi, pentru că fac puşcărie între 2 şi 6 ani”, e informat bărbatul. 

“Soţia nu e de acord că las copii în toată lumea”

Toate aceste lucruri le discută mai întâi la o cafea, timp în care se lasă descoperit de cuplu. “Dacă nu le convine de mine, nicio problemă. Dar nu am fost refuzat până acum”, e sigur pe el. Şi, ca o ultimă confirmare a fertilităţii, I.D. este căsătorit şi are doi copii, un băiat de 8 ani şi o fetiţă de 9 luni, semn că rezerva este încă viabilă. Tot ce face, face însă pe ascuns. “Soţia nu prea e de acord cu asta, că las copii în toată lumea, cu atât mai mult în ţară”.

ALEGERE. Cuplurile pot tria donatorii după culoarea ochilor sau a părului

200 de lei 

costă o mostră de spermă de la particulari. Majoritatea cuplurilor preferă această variantă, pentru că nu au încredere în “bănci”

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments