Danemarca vrea consultări între cele 27 de state privind criza zonei euro

Danemarca, una dintre puţinele ţări din Europa conduse în prezent de un Guvern de centru-stânga, preia duminică preşedinţia Uniunii Europene, hotărâtă să impună o consultare între toate cele 27 de state pentru a încerca să rezolve criza zonei euro din care ea nu face parte, relatează AFP şi Mediafax.

Acest regat cu 5,6 milioane de locuitori va fi în prima linie în faţa crizei euro, dar riscă să fie marginalizat ca şi alte nouă state UE, între care Marea Britanie, care nu au adoptat moneda unică.

„Înţeleg perfect că cele 17 state membre ale zonei euro au nevoie să ia anumite decizii între ele”, a afirmat premierul danez, social-democrata Helle Thorning-Schmidt.

Dar este în interesul cuplului franco-german „să păstreze cele 27 (de state) împreună” şi să consulte toate statele membre „atunci când aceste decizii le privesc” deoarece, „în aceste vremuri de criză, trebuie să credem în instituţiile noastre”, a insistat ea.

După respingerea Tratatului de la Maastricht prin referendum în 1992, Copenhaga a semnat în 1993 un tratat limitat care impune patru rezerve ce exclud participarea sa în domenii-cheie precum apărarea sau moneda unică.

Aceste rezerve „vor fi desigur pe deplin respectate”, a dat asigurări ministrul Afacerilor Europene Nicolai Wammen. „Dar vom prezida de asemenea reuniunile pe această temă”, a adăugat el.

Thorning-Schmidt a dat asigurări că Danemarca se va strădui „să fie o punte între cele 17 şi cele 27” de state, pentru a împiedica formarea unei prăpăstii între zona euro şi celelalte ţări.

Această sarcină se anunţă cu atât mai dificilă cu cât autoritatea preşedinţiei semestriale a UE scade, de când Tratatul de la Lisabona a creat o funcţie de preşedinte permanent al Consiliului European, iar Marea Britanie a părăsit negocierile la 9 decembrie, accentuând ameninţarea unei destrămări a Uniunii.

Wammen, care ar fi vrut ca Marea Britanie să rămână „un membru foarte activ al familiei europene”, consideră că trebuie „găsite soluţii concrete la probleme concrete”.

Danemarca va trebui de asemenea să arbitreze dezacordurile, de obicei numeroase, în timpul negocierilor viitoare privind bugetul plurianual al UE pentru 2014-2020.

Aceste negocieri nu o sperie pe Thorning-Schmidt, care a afirmat că consultările sunt „o specialitate daneză”, amintind că Guvernul său este o coaliţie de trei partide politice (social-democraţi, socialişti şi social-liberali).

Preşedinţia daneză se va distinge de asemenea prin voinţa de a crea locuri de muncă şi creştere economică investind în energiile regenerabile.

Copenhaga va încerca de asemenea să deschidă noi oportunităţi comerciale pentru întreprinderile europene negociind acorduri cu Japonia, Canada, India şi Tunisia.

În rest, programul danez îl continuă pe cel al predecesorului său polonez, precum o mai bună integrare a pieţei unice, care trebuie să treacă prin dezvoltarea infrastructurilor de transport europene şi crearea unei pieţe unice digitale.

Menţinerea eforturilor pentru ameliorarea controlului frontierelor UE şi controlarea imigraţiei va fi de asemenea o prioritate.

Danemarca are una dintre politicile de imigraţie cele mai restrictive din Europa, introdusă de Guvernele precedente de dreapta, la presiunea Partidului Poporului danez, o formaţiune populistă, şi asupra căreia Thorning-Schmidt nu a revenit decât parţial după alegerea sa în septembrie.