Anders Johansson (stânga jos) şi Roland Strömbäck (dreapta jos) s-au împrietenit cu rudele victimelor, Anghel (tatăl lui Adrian) şi Eugenia Gîrlescu (soţia lui Sandu)  Reprezentanţii unei companii din Suedia, unde au murit doi gălăţeni, au venit în satul Umbrăreşti pentru a ajuta familiile acestora. Primiţi, la început, cu răceală, sudezii au fost rapid adoptaţi, cu perspective de înrudire.

18 iunie 2011. Comuna Umbrăreşti, judeţul Galaţi. Seara aduce o veste groaznică în sat. „Ăi de-au plecat la muncă-n Suedia au murit”. Toţi erau în stare de şoc. Apoi s-a auzit că n-au murit toţi, numai doi dintre ei. Adrian Ojog (18 ani) a murit în braţele tatălui, Anghel. La rândul lui, Anghel a fost şi el grav rănit. Al doilea, Sandu Gîrlescu (37 de ani), a murit pe loc.

Erau cu toţii înghesuiţi ca sardinele într-o dubiţă. Veneau de la muncă, de pe munţii pe care plantau pini în zone greu accesibile. Şoferul se grăbea să-i ducă să se odihnească în căbănuţele aflate la 60 de kilometri. Din cauza unui ren a avut loc accidentul. Sau pentru că şoferul a adormit la volan. Ori o defecţiune tehnică. Poliţia nu a stabilit cauza.

După ce că erau plătiţi cu 10 bani pentru un pin plantat, fără a câştiga peste 1.000 de euro pe lună, cum îi momise firma gălăţeană ce i-a racolat, mai trebuia să treacă şi printr-o astfel de tragedie.

Un altfel de parastas

16 septembrie 2012. Comuna Umbrăreşti, judeţul Galaţi.
Viaţa şi-a intrat, uşor-uşor, în drepturi. Anghel Ojog (50 de ani) nu-şi poate folosi mâna dreaptă, din cauza accidentului. Doar casa neterminată a lui Sandu parcă ţine să reamintească morţiş că a rămas în paragină din cauza morţii stăpânului. Până atunci, nimeni dintre cei care i-au dus în Suedia nu a mai dat vreun semn după tragedia de anul trecut. În urmă cu trei săptămâni, „Adevărul” a relatat, la unison cu publicaţia suedeză „Dagens Arbete”, drama familiilor din Umbrăreşti.

Adrian Ojog

Prietenie udată cu must

Reporterii „Adevărul” au fost pe 16 septembrie acasă la familia Ojog. Anghel  a scăpat cu viaţă în urma tragediei din Suedia, dar fiul i-a murit în braţe, în accidentul rutier. Acum , în casa lui Anghel se aflau Roland Strömbäck şi Anders Johansson, însoţiţi de românii Antonio Filip şi Corneliu Silvestrovici. Cei doi suedezi, reprezentanţi ai firmei angajatoare, au venit ca să vadă cum pot ajuta familiile victimelor.

Toţi patru stăteau în jurul mesei din camera de oaspeţi a familiei Ojog. Alături de Anghel şi soţia sa era şi Eugenia Gîrlescu, cea căreia i-a murit soţul în Suedia. Când am ajuns acolo, discutau despre cum pot fi ajutaţi românii. Discuţiile s-au oprit brusc când Anders Johansson a văzut reporterul Adevărul. „Este o discuţie privată, vă rugăm să plecaţi”, a spus acesta. Reporterul a rămas însă după ce gazdele au insistat să nu plece. „Am învăţat multe în urma acestei tragedii. Vom fi şi noi mai atenţi, chiar dacă angajaţii nu sunt ai noştri”, a spus Anders Johansson, acceptând şi el, în cele din urmă, prezenţa reporterului.

Suedezii au povestit apoi că au pornit spre România cu imaginea ţării cu drumuri sparte şi cocioabe dărăpănate, locuite de oameni fără căpătâi. Au fost foarte surprinşi că lucrurile nu erau chiar aşa. „Străzile, deşi nu sunt cele mai bune, arată mult mai bine ca în Rusia, de exemplu”, spune Anders Johansson, care, între timp, revenise la sentimente mai bune. Anghel Ojog a fost o gazdă primitoare, cu toate că, în viziunea lui, oaspeţii săi erau cel puţin moral vinovaţi de moartea lui Adrian, fiul său. „Nu-mi trebuie mie ajutor de la nimeni.

Eu îmi vreau băiatul înapoi. Atât vreau”, spunea Anghel. În ciuda supărării, i-a servit pe musafiri cu cafea, praline cumpărate repede de la magazinul comunei, struguri proaspeţi din spatele casei şi apă rece din fântână. Apoi must. „Nu le daţi, nea Anghel, nu le daţi must. Ei nu sunt obişnuiţi şi o să aibe probleme cu maţele”, i-a spus un vecin lui Anghel Ojog. Suedezii au gustat şi le-a plăcut atât de mult, că au golit paharele dintr-o sorbire.

„Ne facem cuscri”

Atmosfera distantă dintre angajatorii suedezi şi muncitorii români a devenit uşor, uşor una prietenească. Anghel Ojog a scos un iepure din cuşcă şi l-a arătat oaspeţilor. Au mâncat şi struguri culeşi de gazdă din spatele casei, nu înainte de a afla că sunt produse naturale, fără chimicale.

Destăinuirile au început să apară, iar Roland i-a spus lui Anghel că are o fată în vârstă de 21 de ani. După moartea lui Adrian, Anghel a rămas doar cu celălalt fiu. Dar până la glume nu a fost decât un pas. „Îl însor pe fiul meu cu fata ta. Ne facem cuscri”, a spus râzând Anghel Ojog. Şi Roland a început să râdă, după ce i-au fost traduse glumele. Apoi i-a spus suedezului şi de ce ar vrea căsătoria. „Fata ta are bani de la tine. Al meu nu are, deci ar trebui să facem nuntă”, a continuat gluma Anghel.

Spre seară, suedezii au plecat de la Anghel Ojog şi s-au dus spre hotelul din Galaţi, unde erau cazaţi. Pe drum au oprit la Hanul de la Iveşti şi au luat câte şase mici cu muştar. „Delicios!”, a exclamat cu gura plină Roland. Apoi au vorbit despre oamenii din Umbrăreşti care anul trecut au plantat pini pe plantaţiile lor. „Sunt oameni buni. Deşi săraci, m-a surprins curăţenia din casa lor şi mica lor gospodărie. O să ne gândim cum să-i ajutăm după ce şi-au pierdut fiul în acel tragic accident. Şi pe doamna Eugenia Gîrlescu o vom ajuta”, a încheiat
Johansson.

”Am învăţat multe în urma acestei tragedii. Vom fi şi noi mai atenţi, chiar dacă angajaţii nu sunt ai noştri.”
Anders Johansson reprezentant firmă suedeză

“Fata ta are bani de la tine. Al meu nu are, deci ar trebui să facem nuntă.”
Anghel Ojog tatăl lui Adrian

Firma de recrutare, gălăţeană cu nume suedez

Sătenii din Umbrăreşti nu lucrau direct pentru firmele celor doi suedezi. Ei aveau contract cu o firmă românească de intermediere, care, la rândul făcea angajări pentru sudez. Anders Johansson este specialist în resurse umane la firma suedeză Sveaskog, cea care a încheiat un contract pentru plantare de pini cu o altă firmă suedeză, Kalix Skogstjänst, deţinută de Roland Strömbäck. Aceasta din urmă avea contract cu firma Skogstjänst SRL din Galaţi, reprezentată de Antonio Filip şi Corneliu Silvestrovici. Relaţiile de prietenie între Roland Strömbäck şi partenerii săi de afaceri din România sunt transpuse chiar şi în numele companiilor, fiind asemănătoare.

Articol preluat de pe Adevarul.ro

Comentati folosind contul Facebook

comments