http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/Alfred_Nobel_mirrored.pngPremiile Nobel s-au nascut din vointa savantului si industriasului suedez Alfred Nobel (1833 – 1896) de a dona in fiecare an veniturile generate de imensa lui avere unor personalitati care au adus mari servicii omenirii, informeaza AFP.

Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a trecut aceasta dorinta a sa in testamentul redactat la Paris, in 1895, cu un an inainte de a muri.
Potrivit acestui testament, aproximativ 31,5 milioane de coroane suedeze, care reprezinta in prezent echivalentul a 1,5 miliarde de coroane (162 de milioane de euro), au alcatuit un capital ale carui dividende anuale trebuie distribuite “acelora care, pe parcursul anului precedent, s-au consacrat interesului public si binelui omenirii”.
Testamentul redactat la Paris prevedea ca dividendele anuale generate de acel capital initial sa fie repartizate astfel:
“O parte pentru acela care va fi facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii; o parte pentru acela care va fi facut descoperirea cea mai remarcabila in chimie; o parte pentru acela care va fi facut descoperirea cea mai importanta in domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte pentru acela care va fi produs in domeniul literar opera cea mai remarcabila si cu o tendinta idealista; si o parte pentru acela care va fi actionat cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, initierea si multiplicarea congreselor pentru pace”.
Din punct de vedere legal, testamentul nu a desemnat un legatar pentru averea in sine a industriasului suedez. La deschiderea lui, in 1897, testamentul a fost contestat de membrii familiei Nobel.
In schimb, Alfred Nobel a desemnat comisii si comitete diferite care sa atribuie in fiecare an aceste premii: Academia suedeza atribuie Nobelul pentru literatura, Karolinska Institutet pe cel pentru medicina, Academia regala suedeza pentru stiinte decerneaza Nobelurile pentru fizica si chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian atribuie Nobelul pentru pace. Testamentul nu explica insa metodologia pe care fiecare comisie trebuie sa o urmeze pentru a decerna premiile in fiecare disciplina.
Pentru ca aceasta problema sa fie reclata a fost nevoie de trei ani: s-a decis sa se instituie in calitatea de legatar o Fundatie Nobel care sa administreze capitalul din care se acorda premiile Nobel, iar acele institutii si comitete desemnate prin testament au acceptat sa atribuie aceste premii.
In 1968, cu ocazia implinirii a 300 de ani de la infiintare, Banca Centrala a Suediei (Riksbank) a instituit un premiu pentru stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel, punand la dispozitia Fundatiei Nobel o suma anuala echivalenta cu valoarea celorlalte premii Nobel.
In prezent, premiul Nobel din fiecare domeniu este in valoare de 10 milioane de coroane suedeze (circa 1 milion de euro) si poate fi impartit daca exista mai multi laureati in aceeasi categorie, insa numarul acestora nu poate fi mai mare de trei.
Cum a devenit Alfred Nobel, “comerciantul mortii”, un veritabil “finantist al pacii”?
Un anunt postat la mica publicitate si o eroare strecurata in textul unui necrolog – cateva randuri simple – au tulburat destinul suedezului Alfred Nobel, inventatorul dinamitei si, devenit ulterior, “parintele” celebrelor premii care ii poarta numele.
“Domn foarte bogat, in varsta si cultivat, locuind la Paris, doreste sa gaseasca o femeie, tot in varsta, talentata in domeniul limbilor straine, pentru a-i deveni secretara si menajera” – prin acest anunt postat la rubricile de mica publicitate din presa pariziana a intrat in viata lui Alfred Nobel aceea care urma sa devina prima femeie laureata a premiului Nobel pentru pace si care a reprezentat, totodata, principalul factor care l-a influentat pe industriasul suedez sa se implice in lupta impotriva razboiului, pacifista austriaca Bertha von Suttner.
Acest lucru se intampla in 1876, cu aproape 20 de ani inainte de redactarea testamentului final al lui Alfred Nobel, prin care au fost infiintate celebrele premii.
Milionarul celibatar, care, contrar anuntului postat la mica publicitate, nu era chiar batran – …

avea in acel moment 43 de ani – traia linistit la Paris, bucurandu-se de avantajele oferite de imensa lui avere, generata de inventiile sale. Nobel era insa dezamagit de fizicul sau si de posibila folosire in scopuri criminale a descoperirilor sale.
“Era o persoana care se detesta. In plus, nu credea ca merita sa aiba o sotie si se considera foarte urat”, a declarat jurnalistul american Scott London, considerat un expert in domeniul premiului Nobel pentru pace.
Bertha, contesa austriaca mai tanara ca Nobel cu 10 ani, nu a ramas in slujba industriasului suedez decat o saptamana, intorcandu-se de urgenta in tara ei natala pentru a se casatori cu baronul von Suttner.
Insa prietenia care s-a legat atunci intre cei doi a durat pana la moartea filantropului.
“Multi s-au intrebat daca se indragostise de ea si daca aceasta iubire l-a inspirat sa creeze Nobelul pentru pace. Era, inainte de toate, o legatura palpitanta: magnatul munitiilor si campioana pacii”, explica Scott London.
“Desi ar fi exagerat sa spui ca el a creat Nobelul pentru pace datorita ei, Bertha a avut cu siguranta o influenta decisiva pentru a-l ajuta pe Alfred Nobel sa inteleaga si sa sprijine aparitia unei miscari pacifiste in Europa”, a adaugat acelasi jurnalist.
Bunicul jurnalistului american, Irvin Abrams, a ajuns in 1962 la concluzia ca Bertha von Suttner a fost o persoana foarte importanta pentru Alfred Nobel, bazandu-se in special pe corespondenta celor doi.
“Informati-ma, convingeti-ma, iar eu voi face ceva mare pentru miscare”, scria Alfred Nobel, semnandu-si scrisoarea cu formula “Al vostru pentru totdeauna si pentru mai mult decat totdeauna”, salutand scrierile “amazoanei care se razboieste atat de curajos cu razboiul”.
Fascinatia lui Nobel pentru Bertha, care a devenit celebra in 1889 cu volumul pacifist “Bas les armes!/ Jos armele!” devenit best-seller, si felul in care pacifista austriaca a inteles contradictiile personalitatii magnatului suedez, au fost si ele evidentiate.
In 1895, Bertha von Suttner il descria pe Alfred Nobel in felul urmator: “un ganditor, un poet, un om amar si bun, nefericit si fericit, dispus catre superbe stari de spirit inaltatoare dar si catre suspiciuni bolnavicioase, un pasionat admirator al orizonturilor gandirii umane dar si profund neincrezator in fata micimii de spirit nascute din nebunia umana, intelegand totul si nesperand la nimic”.
“In acest fel mi-ati aparut. Si cei 20 de ani care au trecut nu au facut nimic pentru a sterge aceasta imagine”, adauga Bertha von Suttner.
In 1888, o alta coincidenta l-a marcat profund pe Alfred Nobel. Un cotidian francez a facut o eroare in articolul care anunta decesul fratelui industriasului suedez, Ludvig, publicandu-l cu titlul: “Comerciantul de moarte a murit”. “Doctorul Alfred Nobel, care a facut avere descoperind un mijloc de a ucide cat mai multe persoane mai repede ca in trecut, a murit ieri”, scria cotidianul francez.
“Alfred a fost oripilat cand a citit acel articol si apoi a devenit obsedat de reputatia lui postuma. Dupa acel articol si-a schimbat testamentul”, a explicat Scott London.
La opt ani dupa acest incident, Alfred Nobel moare, iar celebrul sau testament consacra cea mai mare parte din averea industriasului suedez unor premii anuale, decernate in memoria acestuia. Bertha, dupa ce a devenit prima femeie laureata cu Nobelul pentru pace, in 1905, a murit in 1914, cu trei luni inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial.

Articol preluat de pe RevistaTango.ro

Comentati folosind contul Facebook

comments