O poveste de sânziene din folclorul suedez
Trăia odată, undeva departe, într-un cătun uitat de Dumnezeu, un sătean împreună cu femeia sa şi cu doi copilaşi. Familia gospodarului erea ceva mai înstărită decât ale altor săteni, dar cei doi aveau şi mai multe treburi de mântuit pe lângă casă. Drept pentru care omul şi muierea lui şi-au luat o slujnică, o fată săracă dintr-un sat vecin. Fătuca era cam de vârsta măritişului şi tare ar fi vrut să ştie care bărbat îi va fi hărăzit.
– Dacă vrei să-l cunoşti, i-a spus nevasta gospodarului, trebuie să aştepţi noaptea de Sânziene. Atunci să te duci noaptea la fântâna de la marginea satului. Acolo să te despoi de toate straiele şi dai ocol fântânii de trei ori. Dacă ai noroc, o să-l vezi atunci pe viitorul tău soţ.
Fata aşteptă cu nerăbdare apropierea zilei de dinaintea nopţii de Sânziene. Când se făcu noapte, ieşi uşurel din casă, se furişă pe portiţă afară şi fugi la fântână. Tremura de frică, dar dorinţa de a-şi vedea viitorul bărbat era şi mai puternică. Ajunsă la locul cu pricina, privi în jur să vadă dacă era singură, apoi se dezbrăcă iute de haine. Goală puşcă începu să alerge în jurul fântânii, aşa cum o sfătuise gazda. La al doilea înconjur dădu cu ochii de gospodarul care o luase în casă cu simbrie. Ruşinată şi înfricoşată, fata dădu fuga înapoi la gazdă şi-i povesti păţania.
– De ce i-ai spus gospodarului că vreau să merg la fântână, să-i dau ocol goală, întrebă fata?
Gazda o ascultă în tăcere şi se îngrozi, dar nu pentru ceea ce credea fata, ci pentru cu totul altceva. Ea ştia negreşit că omul ei fusese tot timpul acasă şi dormea dus în pat. Din spusele fetii a înţeles că aceasta se va mărita odată cu propriul ei bărbat şi a rugat-o:
– Făgăduieşte-mi să te porţi bine cu copilaşii mei!
La oarecare vreme după aceea, gazda se îmbolnăvi şi muri iar slujnica se mărită cu soţul femeii.
Articol preluat de pe levantin54.wordpress.com
Lasă un răspuns