Suedia, altadata un bastion al supraimpozitarii si al „statului social”, a redus si cuantumul, si numarul taxelor, pentru a iesi din recesiune, in vreme ce in Romania autoritatile sunt inca obsedate de majorarea ponderii in PIB a veniturilor bugetare

Consiliul Fiscal atrage atentia ca Romania are una dintre cele mai mici ponderi in PIB ale veniturilor bugetare. Acestea au reprezentat anul trecut doar 32,5%, fata de o medie comunitara de 44,6%.

In ceea ce-i priveste pe ceilalti estici membri UE, veniturile bugetare se situeaza la 52,9% din PIB in Ungaria, urmata de Slovenia – 44,5%, Cehia – 40,3%, Estonia – 39,2%, Polonia – 38,5%, Letonia – 35,6%, Bulgaria – 33,1%, Slovacia – 32,6% si Lituania – 32%. Insa media de aproape 45% din UE-27 e „urcata” de tarile care transfera catre bugetul statului cea mai mare parte a valorii adaugate: Austria – 50,5%, Franta – 50,7%, Suedia – 51,4%, Finlanda – 54%, Danemarca – 56%.

Iar solutia „standard” pentru o astfel de situatie este majorarea taxelor. A explicat acest lucru in iunie 2010 fostul ministru al finantelor, Daniel Daianu: “Noi nu vom putea evita cresteri de taxe si impozite, cu o rezerva, si anume daca am avea eficacitate grozava in combaterea evaziunii fiscale”. Si totusi, sunt tari care erau vazute simbolul „statului social” si au procedat pe dos: au redus taxele…
„Statul social” taie taxele

Analistul independent Florin Citu precizeaza ca de fiecare data cand cineva incearca sa argumenteze o crestere de taxe pentru a sustine un “stat social” Suedia e data ca exemplu. In cultura populara, statul nordic e vazut ca un loc unde taxele sunt mari si toti o duc bine.

Este normal atunci ca nimeni sa nu-si aduca aminte ca Suedia a luat o decizie contrara tuturor tarilor din UE pentru a iesi din criza economica. A taiat taxele!

Asadar, Suedia a raspuns la recesiune altfel decat Ungaria, Grecia, Portugalia sau Spania, iar Comisia Europeana a avertizat-o ca „experimentul” sau va sfarsi in lacrimi. Numai ca statul scandinav are acum cea mai rapida crestere din lumea occidentala.

Impozitul pe profit a scazut de la 28 la 26,3%, impozitele pe munca s-au micsorat si ele, in paralel cu majorarea pragurilor de la care se taxeaza veniturile. Rezultatul a fost ca Suedia a depasit Statele Unite in topul competitivitatii, iar increderea in consum a urcat la cel mai mare nivel din ultimul deceniu.

Si pe cand Romaniei i-a venit ideea nastrunica de a-i taxa pe cei bogati, in loc sa le acorde facilitati pentru a investi, Suedia a renuntat la impozitul pe avere. Asta in conditiile in care deputatul PSD Mugurel Surupaceanu facea referire si la Suedia in expunerea de motive a propunerii legislative pe care a facut-o de a-i taxa pe cei bogati. Acum cu ce-si mai sustine initiativa?!

In fine, Suedia a renuntat la impozitul pe avere, a relaxat fiscalitatea incepand cu antreprenorii, ministrul suedez al finantelor, Anders Borg, remarcand amar: „Ikea nu ar fi existat fara Ingvar Kamprad, si nici Tetra-Pak fara Ruben Rausing. Acestia sunt probabil cei mai importanti antreprenori pe care i-am avut in ultimele decenii si amandoi s-au mutat din Suedia”.


Evaziunea fiscala – o forma de hedging

Recapitulam. O stire a facut inconjurul presei: statul roman e cel mai sarac din UE, cu venituri bugetare de 32,5% din PIB, comparativ cu o medie comunitara de 44,6% si niveluri maxime de 51,4%, in Suedia, 52,9% in Ungaria, 54% in Finlanda si 56% in Danemarca. Iar solutia e majorarea taxelor daca nu se poate combate evaziunea fiscala.

Din cate se observa, o serie de agenti economici refuza sa moara sub apasarea de taxe a statului, refugiindu-se in economia subterana. Guvernul poate numi asta evaziune, dar de fapt e un soi de greva fiscala.

In Suedia se vad intr-adevar taxe mari, cu care se colecteaza mult, insa impozitele sunt putine si transparente. Exista o corelatie clara sursa-destinatie – statul percepe impozite semnificative, pe care apoi le dirijeaza catre domeniile-cheie ale dezvoltarii.

La noi, in Romania, e posibil ca povara fiscala sa nu difere prea mult fata de statul scandinav. Numai ca n-avem impozite putine si transparente, ci o multitudine de taxe si parataxe, care reprezinta un soi de bacsis dat diverselor autoritati care paraziteaza mediul de afaceri. Altfel spus, banii incasati nu se redistribuie in interesul general al societatii ca in tara nordica, ci al unor grupuri de interese. Iar cand contribuabilii vad ca taxele platite nu li se intorc sub forma de bunuri publice, nu le mai achita.

Si mai exista o explicatie pentru dimensiunea redusa a veniturilor bugetare. S-a gandit cineva ca, de fapt, veniturile sunt mici fiindca PIB-ul e prea mare fata de cat producem si ca preturile inca prea inalte ale imobilelor sunt cele care-l umfla?! Schimband perspectiva, de la preturile caselor la investitii si economisire, se observa ca acestea sunt scazute, ceea ce face ca economia noastra sa nu genereze productivitate.

Economia ar fi putut genera productivitate daca ar fi fost asezata pe fundamente economice solide. Dar atunci cand iti apreciezi ani in sir moneda pentru a arata ca ai mai putina inflatie, desi te gasesti intr-o stare neintrerupta de deficit, ce fundamente poti pune?!

In situatia in care profiturile obtinute in Romania au plecat spre paradisurile fiscale, investitiile direct productive realizate au fost putine, la fel ca veniturile la buget, dar in schimb s-au ridicat imobile cu banii reveniti din „off shore”-uri pentru a fi “spalati” si apretati. Cu alte cuvinte, in loc ca banii sa fie plasati in afaceri solide, pentru a genera mai multa productie de export sau pentru a substitui marfuri din import, antreprenorii au preferat sa darame fabrica detinuta pentru a se construi, pe terenul viran, blocuri.

In final, s-a vazut, de-a lungul anilor de inflatie ecranata de aprecierea leului, o economie care s-a specializat in sectoare devenite rentabile datorita fluxurilor de moneda straina, care au asigurat lichiditatea si desfacerea pe credit. Numai ca, in momentul in care banii nerezidentilor au incetat sa mai vina, se vede ca aveam un PIB mare, dar nelichid.

O ultima precizare. Un singur membru UE are probleme structurale la fel de adanci ca Romania: Grecia. Totusi, nu statul elen are cea mai proasta structura economica din UE, ci noi. Pe Grecia o salveaza economia subterana infloritoare.

Desi cei care presteaza activitati “la negru” nu platesc impozite, ei ofera lichiditate, furnizand imprumuturi. In schimb, in Romania, unde economisirea e mult mai redusa decat in Grecia, statul face orice sa aduca la suprafata economie informala, fara sa realizeze ca se expune riscului ca activitatea care face obiectul impunerii sa nu mai fie prestata. Fara sa aiba puterea sa accepte ca economia nefiscalizata creste cand tarile sunt gestionate prost, fiind o forma de hedging.
Romanii au muncit 138 de zile pentru stat

Romanii au muncit pentru stat 138 de zile in 2012 si la sfarsitul saptamanii trecute, pe 18 mai, in prima zi cand s-au eliberat de povara fiscala, au sarbatorit Ziua Libertatii Fiscale. Potrivit site-ului www.riscograma.ro, statul a luat doua treimi dintr-un salariu mediu in 2011. Sa vedem cum.

Angajatorul scoate din buzunar ceva mai mult de 2.700 de lei. Contractul de munca stipuleaza un “brut” de 2.100 de lei. Contribuabilul pleaca acasa cu 1.500 de lei, net. Deja statul a oprit 45% din venit.

Din restul de 55%, de fiecare data cand cumpara ceva contribuabilul achita TVA. Impartind la 1,24, afla ca a ramas cu putin peste 44% din suma initiala. Daca a mancat la restaurant sau a cumparat un alt serviciu cu TVA redus, e norocos, are sanse sa fi ramas cu 46%.

Dar taxele nu se opresc aici, releva site-ul. Daca da 6,5% din venituri pe tigari si alcool (asta-i media), peste jumatate inseamna accize. Mai ramane cu 42,5% din suma initiala, restul banilor fiind deja la stat. Alti 7,5% se duc pe combustibili, din care o treime (2,5%) sunt accize (TVA s-a scazut deja). Raman exact 40%. Insa accizele incluse in combustibili sunt incluse in pretul fiecarui produs si serviciu, astfel ca factura continua sa curga.

Piata carburantilor inseamna 6% din PIB, din care mai putin de jumatate a fost deja contabilizata, in bugetul familiilor. Dupa ce achita si accizele pentru carburanti incluse in preturile curente, contribuabilul mai ramane cu 37% din suma initiala. De-acum se poate bucura, pentru ca nu mai are de dat decat taxe pe proprietate care nu-i consuma mai mult de 1-2% din buget. La sfarsit, ramane cu 35% (950 de lei) din suma pe care patronul a cheltuit-o cu salariul sau. Restul de 65% (1.750 de lei), aproape doua treimi, a ajuns la stat.
Berea se suprataxeaza dupa alegeri

Ministrul sanatatii a anuntat ca prin noua lege a sanatatii ar putea fi introdusa o taxa pe fast-food si pe berea cu alcool, intrucat este vorba de o alimentatie nesanatoasa, care creste morbiditatea pe anumite boli si, respectiv, de un produs alcoolic.

“Berea este produs alcoolic si, asa cum celelalte produse alcoolice sunt suprataxate (taxa pe viciu), e firesc ca si berea cu alcool sa intre in aceasta categorie”, a spus Vasile Cepoi.

Introducerea taxei pe fast-food a mai fost in atentia autoritatilor si in 2011. Patronatele avertizau atunci ca introducerea ei ar putea duce la cresterea pretului alimentelor in medie cu 20% si la disponibilizarea a 20% din personalul din industria alimentara.
Si bugetarii „bogati” ar putea fi suprataxati

Guvernul va analiza posibilitatea introducerii, incepand cu anul viitor, a unei taxe de solidaritate in cazul bugetarilor cu venituri excesive care, de exemplu, depasesc flagrant salarii sau pensii de 10.000 de lei, a declarat premierul Victor Ponta. ”

Daca exista astfel de venituri excesive, trebuie gasita o solutie pentru anul 2013″, a spus Ponta.

El a aratat ca vrea sa analizeze datele si sa identifice cate persoane se pot afla in aceasta situatie inainte de a lua o decizie.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR:

„Veniturile bugetare n-au depasit niciodata 32% din PIB pentru ca atat sunt dispusi romanii sa plateasca pentru serviciile furnizate de stat.”

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments