Reporterii suedezi, Martin Schibbye (stânga) şi Johan Persson la sosirea pe Aeroportul Arlanda din Stockholm, pe 14 septembrie. (Anders Wiklund / AFP / GettyImages)După ce au fost deţinuţi 14 luni într-o închisoare etiopiană, jurnaliştii suedezi Martin Schibbye şi Johan Persson au fost graţiaţi şi eliberaţi săptămâna trecută – un calvar care le-a întărit hotărârea de a continua să lucreze pentru a descoperi încălcări ale drepturilor omului.

Între timp au apărut informaţii necunoscute anterior, despre modul în care cei doi jurnalişti au fost supuşi de autorităţile etiopiene unor execuţii simulate şi forţaţi să participe într-un film de propagandă, ce a fost folosit ulterior împotriva lor la proces.

La o conferinţă de presă ce a avut loc vineri, la câteva ore după sosirea jurnaliştilor pe teritoriul suedez, Schibbye a spus că cel mai puternic sentiment de libertate a venit mai degrabă din faptul că putea vorbi din nou liber, faţă de libertatea fizică reală.

Ei au experimentat acelaşi tip de încălcări ale drepturilor omului ca mulţi dintre cei cu care au vorbit anterior şi despre care au raportat.

“Am raportat despre jurnalişti ameninţaţi şi ucişi în Filipine, am văzut gropi comune ale jurnaliştilor acolo şi am vorbit cu unii dintre acei jurnalişti care s-au confruntat că o astfel de situaţie, dar nu am înţeles cum e să lucrezi ca jurnalist într-o ţară în care libertatea de exprimare şi cea a presei sunt în pericol”, a declarat Schibbye pentru radiodifuziunea publică suedeză.

El a adăugat că după ce a trăit asta pe propria piele, el îi poate înţelege mai bine pe oamenii pe care i-a intervievat în trecut. El a spus că obişnuia să îi considere “jurnalişti curajoşi”, dar acum înţelege mai bine preţul pe care îl plătesc pentru curajul lor şi importanţa jurnalismului.

În iunie 2011, Persson şi Schibbye au mers în provincia conflictuală Ogaden din Etiopia, pentru a investigă implicarea companiei petroliere suedeze Lundin într-un conflict dintre rebeli şi guvernul central, dar s-au întors cu o poveste foarte diferită.

Ogaden este o provincie închisă atât pentru jurnalişti cât şi pentru grupurile de drepturile omului. Reporterii au crezut că singurele lor opţiuni erau să călătorească în mod legal cu armata etiopiană sau ilegal cu grupul rebel Frontul de Eliberare Naţională din Ogaden (ONLF), declarat grup terorist de guvernul etiopian.

Ei au ales ultima variantă, iar după ce s-au despărţit de ONLF, ei şi gărzile lor au fost atacaţi de armata etiopiană şi capturaţi. Ambii jurnalişti au fost răniţi de focuri de armă în timpul atacului.

Ulterior, fiecare dintre ei au fost condamnaţi la 11 ani de închisoare, într-un proces condamnat pe plan internaţional, pentru intrarea ilegală în ţară şi încălcarea legilor anti-terorism prin asocierea cu ONLF.

Schibbye a relatat pentru Sveriges Radio (SR) că în timp ce se aflau în închisoare, ei s-au gândit dacă călătoria per ansamblu a fost un eşec sau nu, acum că articolul lor despre Ogaden nu va mai fi scris.

“Dar apoi ne-am schimbat atitudinea:” Nu suntem prizonieri, suntem jurnalişti sub acoperire în această închisoare”, a spus Schibbye.

Cei doi au vorbit în mod constant cu alţi deţinuţi în perioada cât au stat în închisoare. “Noi nu am acceptat niciodată rolul de prizonier, în schimb ne-am întrebat: “Ok, pe cine mai intervievăm azi?” Deci am lucrat în acest fel timp de 400 de zile”, a declarat Schibbye pentru SR.

Persson a declarat într-un interviu cu postul public suedez de televiziune că nu au avut de ales decât să meargă la Ogaden pentru a obţine povestea lor. Diverse cărţi şi rapoarte au fost scrise despre Ogaden, dar atâta timp cât nimeni nu reuşea să ajungă acolo şi să raporteze de acolo, companiile petroliere puteau continua să susţină orice doreau despre implicarea lor.

“Martin şi eu scriem aceste tipuri de poveşti; facem parte din şcoala veche. Noi mergem în locurile unde trebuie să mergem. Dacă am dorit să scriem despre Ogaden, am mers acolo”, a spus Persson.

După ce suedezii au fost graţiaţi, mass-media suedeză a publicat noi informaţii, care anterior au fost ţinute secrete pentru a asigura siguranţa lor.

La conferinţa de presă, Persson şi Schibbye au confirmat că au fost forţaţi să participe la un film de propagandă. Aceste imagini au fost apoi folosite ca probă împotriva lor, în procesul ulterior.

Schibbye a relatat că amândoi erau răniţi, au pierdut mult sânge şi aveau nevoie de îngrijire medicală, astfel încât au ales să se supună şi să fie filmaţi, dar au decis să nu spună nimic pe caseta falsă – în ciuda faptului că au fost presaţi în mod constant să recunoască că colaborau cu teroriştii.

Ei au vrut ca lumea să ştie, prin acel film, că erau încă în viaţă în momentul capturării lor. De asemenea, ei au confirmat că au fost supuşi unor execuţii simulate.

La câteva zile după capturarea lor, aceştia au fost duşi în deşert şi separaţi într-o încercare de a obţine mărturisiri prin forţă. Li s-a spus că celălalt va fi împuşcat dacă nu mărturiseau, iar în apropiere s-au tras focuri de armă pentru a da impresia că celălalt a fost într-adevăr împuşcat.

În ciuda experienţei lor chinuitoare, Persson şi Schibbye sunt mai hotărâţi ca niciodată să îşi continue activitatea ca jurnalişti de investigaţie, deşi nu plănuiesc să revină în Etiopia.

Ei au declarat la conferinţa de presă că au acum o misiune pe viaţă: să se inspire din experienţele lor în timp ce lucrează pentru a releva încălcări ale drepturilor omului.

“Vom continua să lucrăm ca de obicei. Noi trăim pentru această meserie. După ce ne vom odihni, ne vom întoarce la muncă din nou “, a spus Persson.

Articol preluat de pe epochtimes-romania.com

Comentati folosind contul Facebook

comments