Oraşul Kiruna, Suedia. Pentru a mări cea mai mare mină de fier din lume, compania suedeză  Luossavaara-Kiirunavaara Aktiebolag (LKAB) se angajează să mute întregul oraş (prin bunăvoinţa Kiruna Kommun)Gothenburg, Suedia – Oraşul Kiruna aflat la extremitatea nordică a Suediei, care găzduieşte 23.000 de locuitori, se află deasupra celei mai mari mine de minereu de fier din lume. Odată cu creşterea cererii mondiale pentru resurse, compania minieră de stat Luossavaara-Kiirunavaara Aktiebolag (LKAB) plănuieşte să mute întregul oraş, pentru a avea un acces mai bun la acest minereu.

Ulrika Isaksson, ofiţerul de informaţii pentru municipiul Kiruna, susţine că oraşul va fi mutat în etape, pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar prima etapă va implica centrul oraşului.

„Noi nu suntem foarte siguri de ceea ce se va întâmpla, iar acest lucru se datorează faptului că LKAB trebuie să negocieze separat cu toţi cei care deţin o clădire în zonă”, a spus ea.

Anul viitor, LKAB va deschide un nou nivel principal la mina Kiruna, la o adâncime de 1365 m, acesta fiind motivul care a obligat oraşul să se mute, în conformitate cu Anders Lindberg, ofiţerul de informaţii al LKAB.

„Am analizat cât de mult din oraş va fi afectat dacă vom coborî la acel nivel. Asta ar dura între 20 şi 25 de ani, şi 3.000 de case vor fi afectate în această perioadă”, a afirmat Lindberg.

Potrivit legii suedeze, LKAB este responsabil din punct de vedere economic pentru mutare. Lindberg însuşi trăieşte în Kiruna şi se foloseşte de propria situaţie ca exemplu pentru ceea ce înseamnă cumpărarea caselor de la proprietarii lor.

„LKAB va cumpăra casa mea în termen de zece ani de acum înainte”, a spus el. „După aceea, eu voi rămâne în continuare acolo drept chiriaş. LKAB solicită un permis de exploatare în zona mea, ceea ce înseamnă că trebuie să cumpere toate casele din această zonă. Atunci când va începe în cele din urmă exploatarea minieră, va dura probabil 10-15 ani până când solul va fi afectat într-o asemenea măsură încât să fiu nevoit să mă mut. „

Mutarea a 3.000 de gospodării presupune o planificare serioasă. O mare parte din infrastructură este deja în vigoare, presupunând drumuri noi, o cale ferată nouă şi utilităţi. O zonă de 140 de gospodării este în curs de evacuare deoarece sunt în apropierea fisurilor care s-au format deja în munte din cauza mineritului, dar până în prezent nicio casă nu a fost demolată sau mutată.

Până în prezent, LKAB a pus deoparte 6 miliarde SEK (aproximativ 900 milioane de dolari) pentru restructurarea întregii comunităţi. Anders Lindberg spune că profiturile LKAB sunt atât de mari încât mutarea se încadrează în limitele capacităţii sale tehnice şi financiare.

Partea dificilă este să se meargă în casele oamenilor şi să li se spună că trebuie să se mute.

„Bineînţeles că vă vom oferi un alt loc frumos unde puteţi trăi, dar niciodată nu veţi mai putea să vă plimbaţi în zona în care aţi crescut sau unde v-aţi crescut copiii”, a susţinut el.

Isaksson a spus că actualmente are loc o competiţie arhitecturală pentru a decide cum va arăta noul centru al oraşului.

„Municipalitatea şi LKAB au decis împreună că clădirile cu valoare culturală trebuie mutate”, a spus ea. „Există 19 astfel de clădiri şi ele vor avea un rol important în noul oraş.”

Printre clădirile ce urmează să fie mutate se află o biserică de lemn roşu foarte îndrăgită din 1912 şi casa lui Hjalmar Lundbohm (1855-1926), primul director general al LKAB. El este mai mult sau mai puţin considerat fondatorul Kiruna, deoarece a fost ideea lui să se creeze acest oraş în mijlocul pustietăţii. El a înţeles că va fi dificil de motivat, chiar şi prin oferirea celor mai bune salarii, ca minerii să se mute în această pustietate subarctică, fără a crea o comunitate atractivă pentru ei şi familiile lor.

Această provocare de a crea un loc unde oamenii să îşi dorească să trăiască este exact lucrul cu care se confrunta LKAB şi municipalitatea din nou, când intenţionează marea lor mutare.

Articol preluat de pe Epochtimes-Romania.com

Comentati folosind contul Facebook

comments