Paradoxul norvegian: într-o societate liberă și egalitară bărbații și femeile devin inegali

Norvegia a fost declarată în 2008 țara unde se respectă cel mai mult egalitatea dintre bărbați și femei. În urma acestui dat documentaristul Harald Eia a realizat un reportaj în care evidențiază cum societatea norvegiană, deși a ajuns la un punct în care toată lumea poate să facă ceea ce dorește, continuă totuși să prezinte sectoare unde lucrează doar femei și sectoare unde lucrează doar bărbați. Plecând de la această constatare paradoxală Harald Eia începe să intervieveze tot felul de specialiști, psicologi, psihiatri, mediatori culturali, cercetători de gen, profesori de biologie, asupra originii și naturii diferențelor de gen. Teza finală a documentarului este că diferențele între bărbați și femei sunt de natură în parte biologică și în parte culturală. Așadar politica de egalitate de gen ar elimina, din deciziile respectiv a bărbaților sau a femeilor, factorii culturali, care se presupune ar fi influențați de societatea maschilistă, în așa fel încât să conteze doar factorii biologici ceea ce ar conduce, paradoxal, spre o societate inegală datorită tocmai diferențelor biologice dintre bărbați și femei.

Înteresant este faptul că specialiștii norvegieni, în studiile lor, pleacă de la premiza, fără nici o bază științifică, precum că bărbatul și femeia sunt egali, teză care ei continuă să considere validă până în momentul când, științific, nu s-ar demonstra o eventuală diferență a lor. Această diferență, pe plan biologic, în documentar este demonstrată de specialiștii englezi și americani, dar care cercetători norvegieni refuză să accepte, ei continuând să susțină că există doar o diferență culturală construită artificial și că de fapt bărbații și femeile sunt egali. Se poate spune așadar că baza științifică a politicii de melting pot între sexe, promovată intens în societățile democratice, plutește în aer.