Carnea este considerată specială pentru că se bucură de o aromă distinctă asigurată de conținutul sărat al ținutului mlăștinos expus mareei, iar vacile sunt păscute printr-o metodă tradițională veche de 1.000 de ani. Andreas Andreasen, reprezentantul unei asociații locale de fermieri, spune pentru The Guardian că, potrivit bucătarilor, gustul cărnii furnizate de vacile Holstein de la Marea Wadden e mai puternic și mai diferit decât în cazul altor rase. Iar ministerul danez al agriculturii se laudă că testele în orb pe această carne au dovedit că este mai gustoasă, mai fragedă și mai parfumată decât carnea de vită convențională.

Programul european de înregistrare a denumirilor de origine a început în 1992. De atunci, au fost realizate peste 1.000 de înregistrări care asigură anumitor produse alimentare un statul excepțional al autenticității. Uniunea Europeană susține că acest program denotă calitatea și îi ajută pe micii fermieri să se reconecteze cu consumatorii. Însă aceste înregistrări au fost criticate pe motiv că unele state membre se folosesc de ele în mod abuziv pentru a revendica nume generice de produse. În plus, deși aceste protecții sunt valabile pentru UE, ele au ajuns și în China prin intermediul unor acorduri bilaterale.

Cercetătoarea Michaela DeSoucey[1] include excepționalismul produselor care se bucură de această protecție sub termenul de gastronaționalism – un instrument protecționist al statelor pentru încurajarea producției locale întru patrimonializarea ei. Programul din 1992 a apărut, scrie ea, în condițiile în care micii producători şi cei artizanali fuseseră afectaţi de sistemul agricol integrat, motiv pentru UE a hotărât ca unele produse agricole și alimentare să fie înregistrare ca excepții de la Politica Agricolă Comună. Acestea au fost etichetate ca posedând anumite caracteristici unice, majoritatea asociate cu locul de origine, în baza ideii că originea traduce cel mai bine autenticitatea. Etichetările au fost promovate ca şanse de îmbunătăţire a vieţii producătorilor şi a comunităţilor rurale şi folosite ca prilej de revalorizare naţională a producătorilor care ar fi dispărut altfel de pe o piaţă pan-naţională hipercompetitivă. Măsura a fost însoțită de altele interne în statele membre, pentru asigurarea unei distinctivități naționale în semn de răspuns la omogernizarea impusă de UE.

 

Articol preluat de pe http://totb.ro

Comentati folosind contul Facebook

comments