Cu un Produs Intern Brut în creştere cu 2,5% şi o rată a şomajului care a coborât anul trecut sub pragul de 7%, Islanda lasă impresia unei ţări care nu a fost devastată de criza financiară. Totuşi, în 2008, Islanda a lăsat practic pradă falimentului mai multe dintre băncile sale – Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir. O strategie total opusă formulei adopate de Statele Unite şi UE, unde băncile în dificultate au fost salvate cu preţul a zeci de miliarde de euro din bani publici.

A reuşit Islanda acolo unde marile puteri au eşuat? Nu se pune problema aşa, spune Paul Sloate, preşedintele fondator şi şeful departamentului de investiţii al firmei americane Green Drake Partners. „Victimă a unei bule, Islanda nu a făcut altceva decât să aplice soluţia clasică a crizelor financiare, adică de a lăsa băncile să intre în faliment, ştiind că instituţii financiare străine vor veni imediat să ocupe locul astfel eliberat.

O soluţie mai puţin costisitoare şi care a permis guvernului să evite o serie de cheltuieli greu de achitat ulterior”, explică analistul. În acelaşi timp însă, islandezii au plătit scump explozia bulei lor financiare. Potrivit datelor CIA World Factbook, PIB-ul naţional s-a contractat cu aproape 6,8% în 2009 , în timp ce şomajul s-a apropiat de 9,5%. Mai mult, moneda lor naţională, coroana islandeză, a pierdut aproape jumătate din valoare , comparativ cu dolarul american, în intervalul cuprins între 2007 şi 2012. Dar, cum se spune, tot răul spre bine, pentru că, paradoxal, graţie acestei deprecieri, economia Islandei, puternic axată pe export, a reuşit să se refacă. Poate fi împrumutat modelul islandez? Greu de spus, strecoară un răspuns Craig Columbus, de la First Allied Asset Management . „Soluţia islandeză e dificil de teleportat oriunde în lume , din SUA până în Europa , pentru că principala caracteristică a acestei pieţe o constituie faptul că este foarte mică. Islanda numără, în ultimă instanţă, 313.000 de locuitori. Ca atare, UE a ajuns la concluzia că riscul de contaminare este redus şi că nu este cazul să se implice.”

Ce oferă

Investiţii în Islanda? Oricând. Mai ales că această ţară oferă:

– o puternică industrie exportatoare;

– o piaţă a muncii flexibilă;

– o mână de lucru tânără şi calificată;

– infrastructuri moderne şi performante.

În acelaşi timp, oricine vrea să-şi deschidă o afacere în Islanda trebuie să ia în calcul costurile de producţie destul de ridicate, precum şi dimensiunile reduse ale pieţei interne. Pe de altă parte, niciun om de afaceri nu trebuie să ignore măsurile adoptate de guvernul islandez pentru stimularea investiţiilor, locale sau străine. Este vorba, înainte de toate, de un sistem de taxe foarte avantajoase pentru întreprinderi (impozit pe profit de numai 15%). În plus , Islanda a simplificat procedurile de deschidere a unei afaceri (o zi numai). În Islanda nu există salariu minim legal, dar există salarii minime diferenţiate pe domenii de activitate şi definite prin convenţii colective. Salariul mediu este de 713 dolari pe săptămână. Durata legală a timpului de lucru este de 40 de ore, iar vârsta de pensionare de 67 de ani.

Domeniile profitabile

Economia islandeză depinde, în mare parte, de resursele naturale regenerabile şi de industriile care au tangenţă cu acest domeniu: pescuitul la mare adâncime şi prelucrarea peştelui, energia hidraulică şi geotermică. De mai mulţi ani, economia a cunoscut un plus de dezvoltare graţie serviciilor.

De fapt, Islanda a devenit o bază pentru numeroase societăţi specializate în informatică şi logistică. În ultimul raport al Băncii Mondiale privind facilitatea desfăşurării de afaceri în cele 185 de ţări analizate, Islanda ocupă, în ediţia pe anul 2013, un meritoriu loc 14, în coborâre o treaptă faţă de poziţia ocupată anul trecut.

Defalcate pe domenii, cel mai prost plasat ( locul 82) se află comerţul transfrontalier, la capătul opus figurând, ca lider absolut de top, racordarea la energie electrică (4 proceduri şi 22 de zile faţă de 98 în OECD), urmată, două poziţii mai jos de execuţia contractelor. În ceea ce priveşte crearea de întreprinderi, acest domeniu se regăseşte pe poziţia 45, o pierdere de 7 locuri faţă de 2012. Sunt prevăzute 5 proceduri necesare pentru înregistrarea unei afaceri, cu un număr de 5 zile pentru ducerea la bun sfârşit a tuturor acţiunilor birocratice, număr care, în cazul oamenilor de afaceri care investesc în anumite sectoare, se reduce la numai o zi.

Articol preluat de pe IncomeMagazine.ro

Comentati folosind contul Facebook

comments