În Groenlanda, se ajunge cel mai uşor cu AirGreenland. Costul nu e deloc de neglijat însă. În realitate, preţul e de 2190dkk per segment de zbor de persoană, aşa că însumat dă 800euro, asta în cazul cel mai fericit în care rezervările se fac din timp, chiar cu o jumătate de an înainte. Din CPH se zboară destul de frecvent în Kangerlussuaq şi mult mai rar (o singură dată pe săptămână) în Narsarsuaq. Buuun, iarna nici nu sunt garantate zborurile, depinde desigur de vreme. Chiar şi vara se anunţă uneori întârzieri mari. Preţul zborului a fost primul care m-a demotivat şi deprimat :), însă m-am încăpăţânat eu să cred că cine ştie ce ofertă aş putea să prind. Realitate: nici una, eu am urmărit vreo două luni zborurile, după care am renunţat complet. În caz că vă gândiţi la alte variante de a ajunge acolo, vă spun eu că nu sunt. E un banner pretutindeni care spune că Groenlanda nu e accesibilă cu nici un ferry continental.

Transportul aerian n-ar fi singura scumpete pe-acolo. Mult timp am şi zis: strâng un an întreg şi tot mă duc. Well, lucrurile nu-s aşa de simple.

Nu există drumuri în Groenlanda, doar porţiuni mici de legătură între un oraş (?!) şi altul. Ăsta a fost primul şoc. Am zis că ok, Islanda a fost ea cum a fost, dar Groenlanda nu e chiar o joacă. În Groenlanda sunt extrem de multe avertizări înspre descurajarea turismului individual sau pe cont propriu. În mod sigur pe bună dreptate, căci au tot fost raportate cazuri de turişti inconştienţi sau insuficient informaţi cu privire la climă. Clima nu e o joacă acolo, eşti tu şi natura care nu iartă. Aşadar, nu prea e de mers de unul singur. Bun, bun şi totuşi cumva trebuie să se poată vizita şi nebunia asta de ţară, nu? Cel mai ieftin e să călătoreşti dintr-un capăt în altul cu ferry-ul local, Arctic Umiaq line. Nici ăştia nu-s chiar ieftini, dar nu-s nici chiar scumpi, cel mai ieftin bilet dintr-un capăt în altul ar fi echivalentul a cinci sute de iepuri, cu tot cu un scaun acolo pe care să dormi. Nu prea e de stat la cort, nu prea e de stat nici în hotel (ustură cât costă). Nu e de umblat lelea, nu de alta, dar acolo pleci în trekking doar cu puşca închiriată după tine, că în caz că te atacă ursul polar, să poţi riposta. Nu sună foarte funny :d.

M-am deprimat eu aşa ceva vreme tot căutând soluţii pentru un vis costisitor, însă concluzia generală a fost că dă pe minus şi m-am văzut nevoită să renunţ la aşa frumuseţe de traseu. Suplimentar, orice chestiuţă care te abate de la traseul descris aici (să petreci o noapte în plus, să se anuleze vreun zbor, să vrei să opreşti într-un loc pentru o zi) se traduce în bani imposibil de estimat de acasă. Nu mai spun nimic de alte costuri, cum ar fi mâncare sau doamne fereşte, vreun accident minor, chiar o fractură care ar necesita vreun elicopter ceva prin pustietăţile alea.

Groenlanda, ne vedem noi cândva!

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments