Călătorie în Nord – Helsinki
Nu mai ştiu care a fost momentul când m-am îndrăgostit de Finlanda. Poate pe la începutul liceului, când visam să ajung acolo, sau mai târziu, când m-am apucat chiar să învăț finlandeza. Dar îmi amintesc că pentru toţi nedumeriţii aveam un răspuns pe care, la vremea respectivă, îl consideram foarte interesant: “Cineva trebuia să o facă și pe asta și nu au fost alți voluntari”.
Aşa că, în timp ce prietenii mei visau să vadă Parisul, eu strângeam bani pentru bilete de avion spre Helsinki. Visul mi s-a îndeplinit în sfârșit în 2009… și în 2010… și în 2011. Probabil că o să se îndeplinească și anul acesta, ca să mă asigur că nu ratez nimic. 
Iarna, orașul mic și liniștit comparativ cu Bucureștiul, cu numai 600.000 de locuitori, este un loc de poveste. Când te plimbi pe străduțele pavate și ninge cum vezi doar în filme, ai impresia că ești într-un glob de cristal. Vara, locul se transformă complet, străzile se încarcă cu terase și oamenii ies în parcuri pentru a se bucura de puținele zile calde.
La pas prin centrul orașului
Centrul Helsinki-ului este o peninsulă, deci dacă vezi marea nu înseamnă neapărat că ești în sud. Aşa se face că m-am rătăcit de vreo zece ori până când mi-am dat seama cum stă treaba! Faptul că, oricum ai da-o, tot pe malul mării ajungi îți cam dă peste cap punctele de reper, așa că tot harta este mai sigură. Majoritatea obiectivelor turistice sunt la o distanță suficient de mică pentru a merge pe jos, dar, fiind Stan Pățitul, te avertizez că iarna nu mai e valabil sfatul. La -18 grade Celsius, orașul pare imens, așa că îți recomand cu căldură (la propriu) să iei tramvaiul.
Începe explorarea de la gara centrală (Rautatieasema). Clădirea “îmbină romantismul național cu funcționalismul și este surprinzător de stilată, având capete rotunjite, din granit trandafiriu, și, de fiecare parte a ușilor principale, două perechi de uriași sculptați în granit”. Nu vreau să par cârcotașă, dar descrierea s-ar putea să creeze așteptări cam mari și să fii dezamăgit.
În imediata vecinătate a gării se află Teatrul Național (Kansallisteatteri), construit după modelul unui mic castel. În fața teatrului, în lunile de iarnă, este amenajat un patinoar. Vis-a-vis, spre sud, se află Ateneul, clădire a cărei arhitectură amintește de St. Petersburg. De aici se ajunge foarte ușor în Piața Senatului (Senaatintori), considerată și kilometrul zero al orașului. Piața este încadrată de Universitate, Consiliul de Stat și de Catedrala Tuomiokirkko, cea mai cunoscută clădire și o emblemă a Helsinki-ului. Dacă mergi spre port, din Piața Senatului vei ajunge la parcul Esplanadi, unde se organizează de regulă târgurile în aer liber.
Dacă vei să faci cumpărături, Helsinki nu duce lipsă de mall-uri. Primul lucru care surprinde este faptul că aceste complexuri comerciale, Stockmann, Itäkeskus, Kampin Keskus și Sokos, se încadrează perfect în peisajul urbanistic.
Baruri, destule, dar no smoking!
Finlanda nu este, în niciun caz, o țară ieftină. Dacă vrei să iei masa în oraș, pregătește-te emoțional. Cel mai mult te dor la buzunar băuturile alcoolice. Ca urmare a eforturilor guvernului finlandez de a reduce consumul de alcool, accizele sunt ridicol de mari și vei plăti 7-10 euro pentru orice băutură cu urme de vodka în ea. Totuși, tradiţionalul glögi trebuie încercat. Glögi este echivalentul finlandez al vinului fiert și este foarte popular în perioada sărbătorilor de iarnă. Unele variante ale băuturii conțin alcool, însă cele mai multe sunt nonalcoolice, pe bază de fructe. Finlandezii nu prea au noțiunea serviciului în cafenele, așa că să nu te miri dacă îți comanzi o cafea și primești o cană goală și indicații către locul de unde poți să te servești.
Dacă ești fumător, vești proaste: fumatul este strict interzis în orice cafenea sau bar. În majoritatea nu există nici măcar locuri speciale pentru fumători, așa că, dacă aterizezi pe acolo iarna, va trebui să înfrunți gerul pentru a-ți satisface viciul. Vei observa că în fața barurilor există multe grupuri de frați de suferință, obișnuiți deja să facă scurte ieșiri la -15 grade. Trecând peste acest mic neajuns, oferta de baruri și cluburi este generoasă. Cele mai frecventate sunt On the Rocks, Black Door, Corona sau Perkele, iar dacă ești amator de concerte, poți merge în Tavastia, Nosturi, Virgin Oil sau Apollo.
Roller Coaster vechi de 61 de ani
Vara, în parcul de distracții Linnanmäki, dacă ai curaj, te poţi da cu unul dintre cele mai vechi roller coastere din Europa și apoi să te lauzi că ai supraviețuit. Făcut din lemn şi unul dintre cele mai înalte de pe continent în anii ’50, încă stă în picioare. Dar nu știu ce te sperie mai tare: structura, care deși refăcută și consolidată, pare că se clatină, sau faptul că frânarea nu e controlată de un sistem computerizat, ci manual, de un nene care stă în picioare în spatele fiecărui vagon și se folosește de niste manete imense.
Simplu ca… Hyvää Paivää?!
Comunicarea cu localnicii este mai simplă decât te aștepți. E clar că expresia “simplu ca bună ziua” nu e valabilă şi în finlandeză, așa că, în loc să te chinui jumătate de sejur să înveți cum se pronunță ”Hyvää Paivää”, zâmbeşti prietenos şi saluţi în engleză. Finlandezii sunt conștienți de dificultatea limbii lor pe lângă care orice limbă de circulaţie internaţională pare floare la ureche. De aceea poate şi ştiu atâtea…
Oricum, fiecare călătorie în Nord a meritat, nu m-am săturat şi simt că Finlanda încă mai are să-mi spună poveşti.
Articol preluat de AICI
Lasă un răspuns