Secularism în Suedia
Dacă cineva vrea să vadă cât de deranjantă și necreștină poate deveni o societate, să privească înspre Suedia.
Avortul este legal din 1975, în nord fiind cea mai mare rată a avorturilor în rândul adolescenților (22,5 din 1000 de fete cu vârste cuprinse între 15-19 ani în 2009).
Legea suedeză nu recunoaște în nici un caz dreptul medicilor de a se opune avortului.
Între timp, educația sexuală este precară, copiii sunt învățați că orice te face să te simți bine din punct de vedere sexual, e OK. Vârsta medie la care copiii suedezi își încep viața sexuală este 15 ani.
Secretarul general al grupului pro-life Ja till Livet explică faptul că sunt prezente o sumedenie de violări ale demnității umane. Deja de 70 de ani. “Avem cea mai mare rată a avorturilor din Europa. De ce? Pentru că spunem că avortul este unul din drepturile omului, nu omoară pe nimeni, doar îndepărtează o sarcină. Tinerilor nici nu le mai pasă. De ce să le pese? Pentru o fată între 10 și 15 ani nimeni nu a spus că avortul ar trebui să fie legal, ci că este rar.” „Nimeni nu vorbește despre avorturi în rândul copiilor. Le e rușine. Suntem singura țară din Europa unde avortul se poate efectua la cerere până în săptămâna a 18 de sarcină, fără proceduri formale, fără acordul părinților, fără nici un acord.”
Nici numărul de violuri nu se face cunoscut. În ultimii 50 de ani a crescut cu „1000%”.
Toate celelalte țări vor să reducă numărul avorturilor. Chiar dacă există 550 de departamente guvernamentale diferite în Suedia, nici unul nu are misiunea de a reduce numărul avorturilor. Lumea vede că este rău, iar „societate nu doreşte asta și totuși toată lumea păstrează tăcerea. E absurd!”
Situaţia Suediei trebuie luată ca un avertisment pentru celelalte țări.
Homosexualitatea nu mai deranjează, e acceptată într-o măsură atât de mare încât nu mai are nevoie de argumentul că ar fi un fenomen genetic. „În cărțile de educație sexuală nu se vorbește despre cineva ca fiind homosexual sau heterosexual – deoarece pentru ei toți sunt bisexuali. E doar o chestiune de alegere.” „Scriu pozitiv despre toate tipurile de sexualitate, chiar și despre cele mai depravate acte sexuale, şi aceasta în toate școlile.” „Informația este afişată pe internet […] Profesorii sunt încurajați să-i întrebe pe elevi: »ce te aprinde?« Dacă un director executiv al unei companii ar întreba asta la o ședință, ar fi dat afară.“
Mulți străini văd în Suedia o țară corectă, ordonată, armonioasă. Un stat exemplu în caritate. Aceasta este adevărat, dacă privim la rata mortalității infantile, trai de viață, standardele de îngrijiri medicale și accesul la educație. Și nivelul săracilor este relativ scăzut.
Per Bylund a spus odată ca diferența semnificativă dintre generația lui și cea precedentă este că cei mai mulți din generația lui nu au fost crescuți de părinți. „Am fost îngrijiți în centre de zi de mici. Apoi împinși pe coridoarele școlilor, liceelor, universităților. Mai târziu la locul de muncă. Statul a fost prezent mereu. Beneficiile caritabile sunt singura cale pentru câștigarea independenței.”
Aceasta are și reversul monedei. Puține țări europene au fost martore la un declin atât de rapid privitor la căsătorie și o creștere atât de mare a ratei avorturilor. Dintr-o dată, rata căsătoriilor a scăzut atât de rapid, încât a văzut o prăbuşire de cca. 50% în mai puţin de 10 ani. Nici o altă ţară n-a experimentat o schimbare atât de rapidă. Între 2000 şi 2010, pe când restul Europei arăta semne de reducere a ratei anuale a avorturilor, guvernul suedez spune că rata ţării a crescut de la 30,980 la 37,693.
Rata avorturilor repetate a crescut de la 38,1% la 40,4%, cel mai înalt nivel care a existat vreodată, iar numărul femeilor care au avut cel puțin 4 avorturi înainte a crescut de la 521 la 750.
Cei mai mulți creștini suedezi rămân tăcuți în faţa acestor nenumărate violări sociale împotriva demnității umane. La sfârșitul anului 2009, 71,3 % din suedezi erau luterani, număr ce a scăzut cu un procent pe an în ultimii 20 de ani. Dintre ei, circa 2% participă regulat la slujba de duminică. Unele studii arată că suedezii sunt cei mai puțin religioși oameni din lume și ţara cu cel mai mare număr de atei. Alte studii din 2000 arată că între 46% și 85% dintre suedezi nu cred în Dumnezeu.
Lundell spune că, chiar dacă e mică, Biserica catolică are un episcop bun și este ajutată de imigranții din Polonia și din America Latină. Dar catolicii sunt văzuți în general drept străini, prea aspri. Chiar și penticostalii sunt reticenți în a obiecta. “Poate sunt singura Biserică penticostală din lume care nu obiectează.”
Dincolo de acestea, organizația lui Lundell atrage un număr crescând de tineri. El rămâne fidel țării sale. „Dar mi-e rușine de politică când vine vorba despre familii, politică sexuală și restricțiile libertății religioase.”
Articol preluat de AICI
Lasă un răspuns