Drumuri nord-europene: Scandinavia by car, în două săptămîni

Miercuri-joi: România – Germania

Pînă la Hamburg ştii cum să ajungi: scapi de infernalele drumuri româneşti răsuflînd uşurat, plăteşti ungurilor şi austriecilor taxa de trecere prin zonă şi, cînd intri la nemţi, te înfigi în Autobahn cît te lasă pedala de accelerație şi/sau consoarta.

Vineri: Hamburg – Copenhaga

Opreşte pentru cumpărături în Oldenburg, ultima localitate înainte de Puttgarden şi de feribotul care te duce în Danemarca la alte preţuri; aprovizionare din Aldi, unul dintre cele mai populare supermarket-uri nemţeşti, cu hrana rece a călătorului: material de sandvişuri (pîine, conserve, salamuri feliate, cașcaval şi tuburi de „pastă de dinţi“ cu icre, maioneză, sosuri), sucuri, apă, cafea, energizante. Eventual, un vin mai bun, de făcut cadou gazdelor (Bordeaux, la 3,50 euro/sticla, e o alegere corectă).

Puttgarden-Rødbyhavn. Traversarea durează doar vreo trei sferturi de oră şi n-ai cînd să te plictiseşti. Mai ales că, după zece minute de la plecare, odată cu intrarea în apele internaţionale, se deschide magazinul tax free şi puntea se umple de oameni cu serviete din carton şi tablă. Nu, nu sînt businessmani, deşi le poţi spune şi așa acestor turişti de shopping între Scandinavia şi Germania, care călătoresc doar pentru plinul de alcool şi tutun de pe feribot. Îţi iei şi tu diplomatul cu 24 de doze de 0,33 de bere Car*sberg la un preţ ridicol (10,70 euro), de zici că le-ai cumpărat gata băute. Probably the cheapest beer in the world…

Odată ajuns pe pămînt danez, te urci pe autostradă şi în două ore descaleci în Copenhaga.

Sîmbătă: Helsingør – Kåseberga – Malmö

Nava Scandlines e trasă la cheu şi aşteaptă să te angajezi pe culoarul de îmbarcare. Pentru o croazieră de doar 10 minute, oraşul geamăn suedez Helsingborg fiind la doar o azvîrlitură de băţ, cu tunul (4 km), peste strîmtoarea Øresund.

Din Helsingborg ieși cu ţintă precisă: vei traversa provincia Skåne de la vest la sud-est, pînă la Ystad şi de acolo spre Kåseberga, localitatea de pe malul Mării Baltice în care e amplasat Ales Stenar – un fel de Stonehenge suedez.

După-amiază te smulgi greu din 2 Mai-ul Suediei şi te pui pe roţi spre Malmö.

Luni: Malmö – Lund

Dai o fugă pînă la 16 km de Malmö, să vezi Lund, vechiul centru universitar fondat în 1668. Un orăşel cochet, practic un campus universitar uriaş pentru că e plin de studenţi. Mulți copaci, multe alei, zici că eşti într-un parc imens. Şi linişte, prea multă linişte pentru niște urechi obișnuite cu viața citadină bucureșteană.

Marţi: Malmö – Stockholm

În afara oraşelor, Suedia e o imensă pădure de conifere sau mesteceni, spartă pe alocuri de cîmpuri şi lacuri: cel puțin asta vezi pe geam în cei 600 km de autostradă pînă la Stockholm. Plus o armată de mori de vînt ultrasofisticate, care-ţi reamintesc discuţia cu Erik, prietenul suedez din Malmö, despre energiile neconvenţionale, la care ei şi-au propus să treacă complet pînă în 2020.

Undeva, pe la jumătatea drumului, în dreapta, oraşul Husqvarna. Şi un indicator: Husqvarna Fabrikmuseum. Nu, zău! Cum arată un muzeu al ciopîrțirii lemnului? Sînt expuse topoare din perioada minimalistă? Drujbe impresioniste? Cool!

Joi: Stockholm – Kapellskär – Mariehamn

Eşti în drum spre terminalul de feribot Kapellskär (60 km nord de Stockholm), de unde pleci spre Turku și Finlanda, la numărat de lacuri şi reni. Cît timp asculţi niște Johnny Cash pe punte, feribotul te duce la Mariehamn, capitala insulelor Åland (cu „o“ din a cu cerculeţ) – un stat de vreo 6.500 de insuliţe, din care doar 200 locuite (de cam cîţi suporteri se strîng pe Național Arena la un meci Steaua-Chiajna: 26.000) şi 89% apă, ca în lecţia depre castravete. Insulele astea au un statut ciudat: deşi sînt mai aproape de Suedia şi suedeza e limbă oficială, sînt provincie administrativă a Finlandei – au guvernator finlandez, dar fără autoritate asupra premierului ålandez (un fel de relație prefect-primar de pe la noi); sînt în UE, dar au propria politică fiscală; euro e moneda oficială, dar şi coroana suedeză este acceptată pe scară largă.

Vineri: Mariehamn – Turku – Helsinki

Cobori de pe feribot dimineață, la prima oră, în Turku. Milioane de lacuri de diverse dimensiuni, de la baltă la mare mică, păduri de pin şi molid, mlaştini înghețate, cabane de culoare roşie cu acoperiş în unghi obtuz. Cam asta e Finlanda care se vede de pe autostrada Turku-Helsinki.

Duminică: Helsinki – Turku – Mariehamn – Kapellskär

După ce faci cale întoarsă pe același traseu ca la venire, ajungi din nou la 60 km nord de Stockholm, de unde joi ai luat feribotul spre Finlanda. Şi, în drum spre Norvegia, te pui pe tăiat. Suedia, de la est la vest.

Luni: Kapellskär – Oslo

600 km, cinci ore jumate cu tot cu pauza de masă. Masa cu bănci de lemn din popasul de pe autostradă. Care are panou informativ cu harta regiunii şi toaletă curată ca o sală de operație, cu apă caldă.

Pe o bună distanţă după graniţa formală Suedia-Norvegia, peisajul nu diferă prea mult faţă de cel de la vecini – tot autostradă prin pădure. Ceva mai încolo, devine evident că ai schimbat ţara: apar defileele stîncoase, care anunţă intrarea în zona fiordurilor şi, undeva jos, pe stînga, Marea Nordului cu ambarcaţiuni diverse, de la bărci de agrement la vase de croazieră.

Marţi: Oslo – Göteborg

Aventura în Nord se apropie de sfîrşit. Ieşi din Oslo şi ţii sudul busolei GPS spre ultima bornă a călătoriei scandinave, aflată la jumătatea distanţei dintre Oslo şi Copenhaga, 300 km faţă de fiecare: Göteborg – cel mai mare port/oraş universitar al Scandinaviei, capitala regiunii Västra Götaland.

Miercuri-vineri: Göteborg – Copenhaga – Hamburg… București

Închizi bucla în mare viteză, fără să mai opreşti decît pentru somn și masă în B&B-uri de pe marginea drumului. Vacanţa e pe sfîrşite, telefonul sună tot mai des (Da, şefu’, mă întorc, nu rămîn pe-aici!), oboseala te ajunge din urmă. Şi, uneori, chiar te depăşeşte. Noroc că nu eşti tu tot timpul şoferul.

Ce trebuie să mai ştii

♦ Motorina e 1,35-1,60 euro/litru, benzina cu vreo 10-20 de cenți mai scumpă. Pentru aproximativ 8.000 km de drumuri, pe traseul descris mai sus, plus trafic în oraş şi împrejurimi, la un consum de 6 litri/100 km, investești cel puțin 700 de euro în combustibil.

♦ De asemenea, alocă în bugetul călătoriei o sumă importantă pentru feribot. Noi (o mașină și trei pasageri) am scos din buzunar 172 de euro, pentru două traversări dus-întors (Germania-Danemarca, Danemarca-Suedia şi retur), şi încă vreo 150 de euro pentru Suedia-Finlanda şi retur (Kapellskär-Mariehamn, 35 de euro dus-întors,  Långnäs-Turku, 60 de euro, Turku-Mariehamn, 55 de euro). Porțiunea Germania-Danemarca-Suedia poate fi străbătută și pe uscat, dar taxele de pod sînt comparabile cu biletele de feribot. Dacă mai calculezi și combustibilul, timpul și oboseala suplimentare, realizezi că varianta cu feribotul e cea optimă.

♦ Cazarea în Scandinavia e de la suportabil la incredibil de scumpă. Fă-ți din timp un plan clar al nopților în care nu poți dormi la rude sau prieteni și rezervă în avans, pe booking.com, camera corespunzătoare bugetului.

♦ Parcarea e, mă repet – dar trebuie să te obișnuiești cu cuvîntul ăsta dacă pleci la nordici – scumpă: de la 1 la 5 euro pe oră, în funcţie de loc şi de moment. Nu miza pe absența controlorilor – chiar dacă nu sînt vizibili, ei sînt foarte eficienți şi poți să te trezești încălţat instantaneu cu o amendă usturătoare. Exemplu: 30 de euro, pentru depăşirea timpului de parcare cu doar 15 minute. Soluția: lasă mașina la locul cazării și folosește mijloacele de transport în comun.

♦ În afara republicanilor finlandezi care au trecut la euro, restul scandinavilor sînt monarhişti: au coroane (daneze, suedeze, norvegiene) şi ca bani. Aşa că un card cît mai grosuț e foarte util, scutindu-te de aventurile asociate schimbului valutar.

♦ Nu ai neapărat nevoie de roaming de date: există conexiuni wi-fi gratuite cam peste tot în centrul oraşelor. Sau prin vecini, în clădirile în care rămîi peste noapte. Un GPS, însă, este obligatoriu la bord, dacă nu vrei să bîjbîi năuc, urlînd la copilot să citească mai repede harta.

♦ Bifează în meniul telefonului trecerea automată la ora locală: va fi mai utilă decît te aştepţi.

♦ De-a lungul timpului, vikingii s-au cucerit unii pe alții: danezii pe norvegieni, suedezii pe finlandezi. Consecinţa? Norvegiana, daneza şi suedeza sînt limbi similare, așa că se pot face înţeleşi între ei. Nu te speria, nu e nevoie să ştii scandinavă, aproape toţi localnicii vorbesc şi engleză, în special persoanele tinere.

♦ Toate oraşele mari sînt şi porturi, aşa că itinerariul turistic este inevitabil axat pe ruta centru-port. E de neiertat dacă rataţi: cartierul Christiania din Copenhaga, Gamla Stan (Oraşul Vechi) în Stockholm, insula Suomenlinna în Helsinki, cetatea Akershus din Oslo. Şi restul mai vedeţi voi acolo…

Articol preluat de AICI

Comentati folosind contul Facebook

comments