Scoatem perfuzia? FMI a greşit puţin. Islanda. Lecturi pentru Ponta et comp.
Isărescu a aruncat o aluzie cum că s-ar putea încheia acordul cu FMI anul ăsta. E o veste bună? Pînă acum FMI a funcţionat ca paravan pentru politicieni şi tehnocraţi. Au vreun plan, au vreo idee în afară de tăieri şi securizarea veniturilor pentru clasa dominantă? Guvernanţii spun că vor să-i taxeze pe bogaţi însă distanţa de o astfel de măsură e imensă. Nu-i văd aproape de nici un fel de măsuri reale de “justiţie socială”, sintagmă preferată de Ponta anul trecut, pe urmele lui Hollande. Pentru justiţie socială trebuie să începi să spui NU băncilor care vor să păstreze taxe abuzive pe credit, să renunţi la diverse forme de bail out pentru aceleaşi bănci (Voinea vă explică el cum au existat forme de bail out şi în România, domnule Ponta), să repui ordine în piaţa de energie, nu s-o arzi la nesfîrşit cu “liberalizarea preţurilor”, să ai grijă ce privatizezi, cu cît etc. Cu alte cuvinte să faci pionierat după 20 de ani. E greu însă să lupţi cu ăia care au sponsorizat campania electorală.
FMI a lucrat în România ultraideologic – tăiaţi, “austerizaţi”, n-aţi fost cuminţi blabla. Discursul lor îşi menţine această traiectorie în ciuda unor ajustări semnificative de ton prin care a trecut în ultimii ani. Lagarde a spus de cîteva ori clar că e împotriva austerităţii, dar se referea mai ales la Vestul Europei, la Spania. Un raport pare să recunoască limitele (altfel comice – ce să vă spun, credeau că economia e o ştiinţă exactă) de calcul care au generat austeritate aiurea. L’Humanite ne transmite ironic inclusiv ecuaţia cu probleme:
Forecast Error of ΔYi,t:t+1 = α + β Forecast of ΔFi,t:t+1|t + ε i,t:t+1
Evident, nu e doar ecuaţia asta, e o ideologie întreţinută de FMI pînă la un punct. Ce irită în ultimii ani este totuşi dublul limbaj în cazul Spaniei şi României, de exemplu. Să luăm un caz extrem ca să constatăm diferenţa. FMI-ul care a supervizat Islanda pare pe lîngă delegaţia FMI din România un soi de Che pe lîngă Milton Friedman. Islanda şi România, două laboratoare…
Islanda a luat o decizie pe care nimeni altcineva n-a vrut s-o ia: i-au lăsat să moară pe ăia care o meritau. Restul lumii s-a înglodat în bail-out-uri, iar acum cei răscumpăraţi urlă la “leneşi” că de ce nu rezistă.
Cum a plecat Islanda din dezastrul din 2009, cu previziuni FMI apocaliptice pe care le-a contrazis în acelaşi an, puteţi citi pe larg aici. Simplul fapt că n-au avut bani de bail out i-a determinat să acţioneze radical (sînt conştient că o ţară din est ar fi fost linşată pentru o îndrăzneală mult mai mică şi sînt conştient că nu aparatul financiar românesc a fost răscumpărat – situaţiile diferă dar nu atît de mult pe cît ne-am aştepta). Nu era în zona euro. Şi, cum spune autoarea, au avut “binecuvîntarea” FMI. Acelaşi FMI a spus că Islanda este şi trebuie să rămînă un caz unic: a şi rămas unicul caz de recuperare spectaculoasă după criză…
Alte detalii islandeze: guvernul islandez a fost singurul care a demisionat din cauza crizei (la presiunea cetăţenilor) – a venit unul hotărît de stînga. Manifestaţiile populare au împiedicat convertirea datoriei private în datorie publică. Plus o distribuire mai echitabilă a pierderilor: cei mai săraci au pierdut 9% din venituri; ăia mai bogaţi, 38%.
Şi un text de sinteză cu opinii pe marginea cazului islandez. Pedepsirea gulerelor albe a jucat un rol:
Arni Pall Arnason, 44, Iceland’s minister of economic affairs, says the decision to make debt holders share the pain saved the country’s future.
“If we’d guaranteed all the banks’ liabilities, we’d be in the same situation as Ireland,” says Arnason, whose Social Democratic Alliance was a junior coalition partner in the Haarde government. (vezi aici tot).
România e un caz contrar. Fără tupeu sau forţă de reglementare, o ţară făcută praf şi de gulere albe, şi de guvernanţi incompetenţi, România avea nevoie de perfuzia FMI. Numai că e într-o vizibilă stare de dependenţă. Nu are alt plan. Premierul spune că are gînduri secrete pentru a face o negociere de zile mari cu FMI. M-aş mira să putem ieşi din zodia asistatului FMI altfel decît cu celebra retorică: şi acum un ultim avînt către completă desecurizare socială şi dereglementare.
Să vedem totuşi ce vor vorbi pe 15 ianuarie. Sper că n-o să rămînă secret, ca-n orice democraţie care se respectă…
Articol preluat de pe http://voxpublica.realitatea.net/
Lasă un răspuns