De 1 iunie Finlanda se dezbracă
În Finlanda m-am simţit în siguranţă şi liniştită. Chiar foarte liniştită. În centrul capitalei poate chiar în faţa gării lor vechi este atât de multă linişte, cum mai observi la noi doar în orăşelele mici de la munte şi fără turişti mulţi. Dacă în Finlanda ar fi fost tot timpul cald (primăvară sau vară) aşa cum am nimerit eu de 1 iunie, cu siguranţă aş fi făcut tot posibilul să mă mut acolo.
După cum am priceput eu, 1 iunie este data care marchează oficial anotimpul cald. Finlanda se dezbracă la propriu. La o temperatură la care simţeam nevoia imperioasă a unei jachete (acolo este totuşi mai frig), finlandezii poartă tricouri, şlapi şi pălării de soare.Mie îmi era răcoare.
Doar mie, fiindcă ei suportă frigul mai bine. 1 iunie ne-a surprins în Helsinki cu atât de mult soare, cum nu văzusem demult nici în România. În ziua aceea elevii şi studenţii sărbătoreau absolvirea studiilor. Îi recunoşteai repede după şapca albă, eventual şi uniformă.Ei poartă şapca cu mult respect şi mândrie, inclusiv fetele. Toţi purtau.
http://www.uncopilsioghinda.wordpress.com
Pe bulevard, după câte un speech ţinut de câte un profesor (aşa cum mi-am dat seama), îşi aruncau şepcile în aer. Erau frumoşi. Mi-au plăcut tinerii.Sunt liniştiţi, vorbesc foarte bine limba engleză, sunt extrem, dar extrem de civilizaţi.
http://www.uncopilsioghinda.wordpress.com
Deopotrivă de excentrici, discreţi şi politicoşi. Paradoxal, poate un pic cam băuţi în ziua aceea.Se stă pe iarbă, zona verde nu este interzisă, iar în urma lor nu rămâne nimic.
http://www.uncopilsioghinda.wordpress.com
Plimbându-mă prin Helsinki am avut impresia că sunt efectiv în alt secol.Că am greşit secolul. Prea moderni, avangardişti, liberi in exprimare şi totuşi retro, civilizaţi, clasici. Erau liberi să se îmbrace cum doreau. Chiar cum doreau, fără să se întoarcă cineva după ei. Singurele capete care se roteau cu uimire erau ale noastre.Ştiu… nu se face, era absolut necivilizat, dar am fost uimită să văd când traversam pe zebră …un tip îmbrăcat ca Michael Jackson, apoi unul costumat în Al Capone (cu o garoafă roşie la butonieră), la braţ cu o tipă îmbrăcată ca în perioada interbelică, cu şiraguri lungi de mărgele, fustă midi (de parcă se ducea să danseze Charleston).
Când am ajuns pe partea cealaltă a străzii (străzile lor sunt largi, deci durează traversarea) avusesem timp să procesez ideea că pe acolo se filmează şi eu nu am fost atentă şi că am intrat în decor fără să îmi dau seama, şi ce naiba caută aştia aşa pe stradă, liniştiţi şi senini, şi uite-l Michael Jackson aşteptând acum la semafor…şi pe bune, că am greşit secolul şi avionul, pentru că nimeni nu făcea zgomot, nu se auzea muzică, nu se claxona pe şosea, nimeni nu răcnea (vreun regizor sau vreun puşti), nimeni nu dădea replici…era ca în filmele mute, în care trebuie să te prinzi singur de ceea ce se întâmplă, altfel rămâi prost.
http://www.uncopilsioghinda.wordpress.com
Când aproape de clădirea Parlamentului am văzut alte grupuri de tineri, însoţind copii sau oameni cu handicap, în scaune cu rotile, stând aşa la o vorbă pe câte o pătură (ca un fel de picnic, dar categoric ideea lor de picnic nu este identică cu a noastră, fiindcă lipsesc micii şi manelele), am zoomat ce am putut, am mai căscat gura, am admirat florile, am admirat o stewardesă pedalând elegant pe pista destinată bicicliştilor, şi un posibil, incert gay (am impresia că doar se prostea) ce mai …
http://www.uncopilsioghinda.wordpress.com
Nu-i haios?
Helsinki m-a cucerit.Fără război.(va urma…)
Articol preluat de pe http://uncopilsioghinda.wordpress.com/
Mulţumesc de preluare.